Un antrenor de locurile 3-4
Mircea Rednic a dovedit ceva la Dinamo. Că e antrenor de cel mult locul doi!

Dacă fotbaliștii au o cotă de piață, ar trebui să existe și o modalitate de cotare a antrenorilor. E destul să purceadă cineva la cercetarea CV-urilor tehnicienilor din Liga întâi și operațiunea, care acum, la prima strigare a ideii, pare lipsită de o finalitate, să-și dovedească beneficiile. Încercări fără ambiția unui punct de sosire, altfel spus a unui complet de criterii, s-au făcut, unele conducând la formule de genul „antrenori de salvat echipe de la retrogradare ” sau chiar „antrenori care trag numai la titlu”.
Exemplul Oli
Mircea Lucescu e unul din antrenorii pentru care tot ce pentru alții ar fi succesul carierei – adică un loc doi la un club bogat și performant – pentru el este un mare eșec. Într-o altă lume a fotbalului, „om de titlu sigur” e Olăroiu. Ca să înțelegem cărei clase de antrenori îi aparține Olăroiu e de ajuns să amintim că, în aceeași lume aparte, antrenori cu palmares foarte bun acasă contează doar ca oaspeți de un an-doi și de locurile 2-5. Olăroiu are un talent rar, acela de a vedea cu un maximum de câștig profesional și financiar locul, timpul și circumstanțele în care poate să fie primul. Spre deosebire de atâția alții care oricât de des ar avea a alege, aleg mereu prost.
Decât codaș la oraș, mai bine fruntaș într-un sat
Mircea Rednic a avut contracte frumoase în Europa, dar numai dacă le privim de la distanță, altfel spus prin comparație cu mai toate contractele din prima ligă din țară. Destul însă pentru a pretinde o luare în seamă acasă pe care nu o poate onora. Din care cauză, Mircea Rednic e foarte priceput la vorbiri provocatoare când pierde un meci și destul de banal în exprimare când îl câștigă. E ca găina care când face un ou cotcodăcește de parcă a ouat o planetă. Dacă Mircea Rednic ar fi venit la Dinamo ca să ia titlul, ar fi fost mai puțin supărat pe patron. E și o chestiune de civilizație a sportului, să nu-l bombăni tot timpul pe omul care te-a angajat. Nu-ți place, pleci, nu continui și dai mereu vina pe angajator!
Și dacă problema nu e la lotul lui Dinamo?
Cu un lot ca acela al Barcelonei, bunăoară, și eu aș lua un titlu. Când primești o echipă gata structurată, nu e musai s-o faci mai bună. E destul să nu strici ce au construit cei de dinainte. Lotul Dinamo e foarte bun pentru un titlu în România, iar antrenorul de care are el trebuință e unul care să-l motiveze la a fi și mai bun. Cuvântul în uz al situației e autodepășirea. Și Mircea Rednic se poate autodepăși, în sensul că termină un campionat românesc pe locul doi – deci peste condiția sa de locurile 3-4, dar numai atât. Suficient însă pentru un contract fără scandal publicitar balcanic la o formație belgiană de locurile 6-9. z