Iubita fotbalistului

Iubitele fotbaliștilor dau rareori interviuri, iar când se întâmplă nu insistă pe intimitățile ultimelor lor cuceriri

Tănase de la Steaua avea, în anii lui cei mai buni din teren, o iubită despre sânii și fundul căreia se scria mult și cu mare aplomb monden. Sâni de vedete au și iubitele multor jucători din ligile 2 și 3, dar de o anume luare în seamă se bucură doar adorabilele fotbaliștilor care frecventează câteva cluburi cu nume și nici ele toate.

Din când în când, vedem în paginile de divertisment ale presei – și nu neapărat ale celei sportive – fotografii foarte provocatoare ale soțiilor unor fotbaliști celebri, niciodată însă soțiile unor români. Iubitele fotbaliștilor noștri cu faimă nu devin, când ajung să se și mărite cu aceștia, soții, ci neveste. Nu e nici ceva de bine și nici de rău, e o treabă românească. Iubitele se pot lăuda cu viața pe care o duc atunci când au o „relație” în lumea jucătorilor cu bani de spart pe fițe, dar condiția de neveste impune un gen de discreție autohtonă, care discreție se definește și mai bine când o familie din lumea fotbalului, cum e aceea a lui Borcea Naționalul, devine unitate de măsură a penibilului domestic.

Pe plan local, au niște sexi-legende mici și unele iubite de Liga a 3-a, dar atât. Când însă un fotbalist de județ e cumpărat de o formație din prima ligă, o iubită nouă e o chestiune de rang, la fel ca mașina nouă sau celularul de zece mii de euro. Iubita nouă e, de foarte multe ori, una din „fostele” unor jucători cu mult noroc la contracte. O bună parte din acest fond patrimonial de vedete tv-scandal și de cluburi cu acces limitat prezintă niște CV –uri – să le zicem profesionale – care amintesc de acelea ale transferurilor nereușite din fotbal. Zilele trecute, unul din jucătorii cu probleme ai Stelei se lăuda cu faptul că el jucase la mai multe echipe decât ar fi știut Rădoi să le numere. Omul avea în felul său dreptate, dar numai în felul său, în sensul că fusese dat afară de la mai multe echipe decât se putea spune că jucase.

Iubitele fotbaliștilor dau rareori interviuri, iar când se întâmplă nu insistă pe intimitățile ultimelor lor cuceriri. Fotografiile ne lămuresc întotdeauna mai bine de natura situației. Tot sâni, tot poziții provocatoare și tot funduri foarte competitive. Revin și zic : toate aste nu-s nici de rău și nici de bine. Datorită însă înmulțirii poveștilor de genul Tănase și matracuca lui, poporul stadioanelor se obișnuiește cu ideea că, dacă așa stau lucrurile, atunci așa și trebuie să stea. Iar dacă asta e ideea, înseamnă că ignorăm adevărul de fond, acela că familiile respectabile de fotbaliști fac majoritatea și nu numai la noi.