Dalmaţienii roşii

E posibil să avem un podium și chiar un întreg campionat jucat numai de străini și naturalizați

Prin anii 1990, un american mi-a explicat diferența dintre comunism și capitalism. Voi, ăștia din Est, nu știți ce să mai faceți ca să produceți, pe cînd noi, Vestul, ne batem capul ce să mai facem ca să vindem.

Omul avea dreptate, cu o corecție în ce ne privește: în cei 25 de ani de tranziție, noi, românii, n-am produs decît haos. Nimeni nu cumpără haos. N-am produs nici măcar fotbaliști pe bandă, ca sîrbii, care s-au prins repede ce mare afacere e comerțul cu picioare talentate.

În meciul cu ASA Tg.Mureș, care se cheamă că-i încă echipa Armatei, la fel cum cu numele Dinamo e încă echipa Miliției, Rednic a început meciul cu 7 străini, schimbînd din aceștia 3, dar tot cu străini. În teren, în cele 90 de minute de fotbal mediocru spre și mai mediocru n-au evoluat decît 4 români, cu posibilitatea ca și aceștia să fi fost înlocuiți de alți patru străini de pe banca rezervelor.

Dacă părerea mea nu contează, există și păreri care contează. Cum ar fi, bunăoară, aceea a publicului: în tribune s-au aflat 2.375 spectatori plătitori, și nici ei ai lui Dinamo toți. Iar dacă nimeni n-a comentat decît ca fapt divers absurdul situației e pentru că regulamentele fotbalului au oficializat absurdul.

Presupunînd că Dinamo mai și naturalizează cîțiva străini, iar cu exemplul lui Dinamo și celelalte formații – inclusiv revelațiile din Pojorîta, Clinceni și Voluntari -,  e posibil să avem un podium și chiar un întreg campionat jucat numai de străini și naturalizați.

Cehov spunea că dacă în actul întîi al unei piese apare un pistol, pînă la sfîrșitul spectacolului el trebuie să tragă. Campionatul nostru e plin de pistoale, majoritatea din comerțul second hand. Cîteva ajung să facă poc, dar cele mai multe fac fîs.

Ioanițoaia crede că ar fi cazul să îndrăznim o naturalizare, două pentru echipa națională. La cîți jucători de culoare are naționala Franței și la cîte chinezoaice cîștigă titluri la tenis de masă pentru Germania, colorarea „naționalei” noastre n-ar mira pe nimeni. Pe cine însă ar fi să naturalizăm ? Nici un străin n-are constanța unui Raț, iar de alde N’Doye e plină oferta de doi la preț de unul.

Problema nu e că importăm, problema e că nu producem. Ultimii noștri autohtoni exportați așteaptă de la o zi la alta să fie expulzați din China, din Turcia și din Cipru. Viitorul lui Hagi a ajuns pe podium nu fiindcă e o mare echipă. Sînt mici echipele cu care se luptă. Condiția echipei lui Hagi convinge însă de un adevăr care nici n-ar mai trebui dovedit și anume că e mai rentabil să crești juniori decît să imporți ciurucuri și terminați.

Situația străinilor care nu dovedesc mare lucru cînd ajung în teren are o explicație care ar impune o dezbatere abruptă și cu niște consecințe la Federație.

Dacă Steaua, Dinamo și încă alte cîteva echipe au suportat atîtea cacealmale de la samsari e pentru că patronii sînt lesne de păcălit. Sînt prea fuduli să realizeze evidențele. E destul să-i lingușești, lăudîndu-le priceperile în fotbal și, gata îmbătați cu lauda slugarnică a țuțărilor și a samsarilor, scot banii și-i plătesc pe de-alde Alcenat și Tade cu 15.000 de euro pe lună.

Haideți să zicem odată și adevărul de răscruce al momentului: Hagi a construit o echipă fiindcă e singurul care o face pe bani munciți și e și singurul care se pricepe la firile și la fibra de fotbaliști. Diferența dintre un Rednic și un Hagi e aceea dintre un chiriaș fițos și un constructor.

Angajații lui Negoiță au tot atîtea motive să-și spună „cîini roșii” cîte are și Negoiță să-i zică echipei sale Dinamo. Aș paria pe faptul că nici măcar Rednic nu e în stare să spună repede și corect numele actualilor Gnohere, Feussi, Ghomsi, Puljic, Mevlja și Essombe, ca să nu mai vorbim de ceilalți Mbsoherre și Wmdgkhere  vînturați doar cîteva săptămîni pe la club.