Pe ușa din spate

Cursurile de antrenori din Chișinău sînt pentru Mirel Rădoi cea mai proastă soluție

Mirel Rădoi nu realizează ce i se întîmplă. Dovadă și felul zburlit în care reacționează la știrile și contrele din media, precum și la acelea mai ocolite și pline de umoare rea ce-i ajung la ureche din campionat.

În anii petrecuți de Mirel Rădoi la arabi, fotbalul din țară a pățit tot felul de prăbușiri, pe care Mirel Rădoi, chiar de le-ar ști, tot le-ar ignora.  Milioanele de dolari din Emirate și milioanele și mai multe ale lui Gigi Becali l-au adus la Steaua pe ușa din spate, cu saluturile de protocol și mincinoase ale ușii din față.

Problema antrenoratului său „în fals” la Steaua nu era DACĂ va stîrni scandal, ci doar CÎND. Dacă Mirel Rădoi nu s-ar fi grăbit să iasă în față și n-ar fi avut imediat o replică mîndră la toate pricinile care au început foarte repede să se adune, chestiunea licenței de antrenor ar fi rămas în al doilea plan.

Mirel Rădoi se poartă însă ca un exceptat, ca un om pentru care există încă destule uși din spate ce pot fi oricînd forțate, nu contează mijloacele. Cursurile de antrenori din Chișinău, care nu cer o diplomă de Bacalaureat, sînt pentru Mirel Rădoi cea mai proastă soluție și nu fiindcă n-ar fi de calitate și nu i-ar sluji în carieră. Ele sînt ceea ce-i și fotbalul de dincolo de Prut.

Cauza cauzelor e Bacalaureatulul. Pentru cei mai mulți din colegii antrenori din România, nu diploma de la școala de Doamne – Ajută a lui Mircea Rădulescu a fost marea reușită, ci diploma de absolvire a liceului. Mulți au dobîndit-o muncind din greu pe carte și țin la ea mai mult ca la hîrtia școlii de antrenori.

A doua chestiune, pe care Mirel Rădoi o tratează cu un gen de superioritate vecină cu trufia e aceea a salariului. E o eroare de neiertat să proclami că nu vii în țară să antrenezi pentru niște bani, într-un campionat în care toți antrenorii sînt umiliți de patroni în mai toate felurile și mai ales, ori mai bine zis, tot mai des în treburile contractuale.

A treia grijă de care Mirel Rădoi nu pare a fi conștient e chiar condiția sa profesională la club. Steaua nu mai e Steaua și nu despre numele echipei e vorba. Un titlu cu Steaua în starea jalnică a campionatului  nu ar însemna nimic, iar statutul ambiguu la echipă al lui Mirel Rădoi ar înmulți suspiciunile privitoare la înțelegerile pe ușa din dos a fotbalului.

Pentru Mirel Rădoi, toate astea nu înseamnă nimic și are motive destule să nu se impacienteze. A început cu stîngul, dar dreptul e sănătos și poate continua cu dreptul. Oricît de bine s-ar aranja lucrurile, rămîne însă un zaţ amar în memoria colectivă. De la Mirel Rădoi, cel de acum șapte-opt ani, lumea românească aștepta altceva.