Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Generalul servește Patria!

Nenorocirea este la naţionala României, generaţia lui Sînmărtean face încă legea

Permalink to Generalul servește Patria!
sâmbătă, 12 septembrie 2015, 4:36

Pentru domnul Iordănescu, Patria e oricine are ceva de spus despre unul sau altul dintre jucătorii care ar fi să califice naționala cu mai puțin chin și cu mai multă demnitate. Cum mîrîie un pic un gazetar din Selecționata presei, ca să fie chemat sub arme Maxim, cum Generalul execută imediat ordinul presei și-l aduce pe Maxim! La fel s-au petrecut lucrurile cu Budescu și Sînmărtean. De fapt, întreg lotul e unul de vinovați de serviciu. Nu poți să-i ignori, deși nu prea mai ai ce face cu ei.

Selecția lui Sînmărtean cere o discuție, una respectuoasă, dar în termenii adevărului. Fotbalistul a avut un an foarte bun la Steaua, dar, din păcate, anul acela nu i se scade din vîrstă, i se adună. E ca diferența dintre un dolar luat și unul dat: doi dolari. Timpul, pentru Sînmărtean, se scurge de două ori mai repede ca la douăzeci de ani. Sînmărtean mai poate să joace o repriză, poate chiar și un meci întreg. El poate să fie un jucător-cheie încă mulți ani, dar nu la o formație de top și în nici un caz la națională. Chiar și la națională, ar mai putea face o partidă entuziasmantă, doar că nimeni nu știe cînd, acum sau la anul. În naționala noastră, generația lui Sînmărtean face încă legea. O generație care joacă un fel de sîrba pe loc, ca să nu piardă Generalul, nu ca să riște și să cîștige echipa. Raț și Goian încă mai pot să joace ani buni de acum înainte, dar nu în meciuri de mare luptă și cu spectrul celui mai rușinos sfîrșit de carieră: să tragi ultima carte și să pierzi la Feroe!

În urmă cu niște decenii, presa din toată lumea făcea mare caz de un fotbalist englez – Stanley Matthews, dacă-mi aduc bine aminte – care împlinea cincizeci de ani și încă era performant. Lucrurile s-au schimbat mult. După ce trec de treizeci de ani, mulți jucători își văd corect interesele și pleacă la arabi și la chinezi, ca să fie și acolo dați afară în curînd, dar pe mai mulți bani. Naționala noastră, cu atîția jucători plecați ca să fie dați afară pe mai mulți bani, nu anunță nici un viitor. La anul, toți vîrstnicii ei vor fi mai bătrîni cu încă doi ani. Iar generalul Iordănescu, dacă nu se califică la Europene, cu zece.

În final, o întrebare care nici nu mai cere un răspuns: cum naiba să poată cineva să lege o echipă din jucători pe care nu-i vede la față și nici jucînd cu lunile și chiar cu anii ?

Comentarii (2)Adaugă comentariu

GOGOBERIDZE (11 comentarii)  •  13 septembrie 2015, 9:44

Servim patria si masa la popota.Daca Iordanescu era general pe vremea lui Ceausescu si nu era fotbalist, se ocupa de culesul porumbului sau de carat cu roaba la canalul Dunare -Marea Neagra.Cat despre nationala de fotbal va spun ca mi-aduc aminte cu placere de nationala Romaniei de surdo-muti,neputand face vreo comparatie ,erau mult deasupra celor de azi Putzaru,Mamele si Ianis.Degradarea onomastica la romani merge mana-n mana cu celelalte,s-a ales praful de tot si de toate.Mi-e dor de Tudorica si floarea lui de la ureche si sa le traga un Silentium si-un mars funebru pe cinste.Tuturor celor din fotbal ,jucatori si conducatori le spun:la oase la Chitila,cum se zicea-n Giulesti.

Cineva (8 comentarii)  •  15 septembrie 2015, 20:55

Maestre, varsta nu eprezinta un handicap major in cazul lui Sinmartean, ci faptul ca a parasit Europa; chiar daca agilitatea scade, experienta, tehnica si executiile prevaleaza. Un pusti de 19-20 ani mai are multa experienta de acumulat pana sa se exprime lanivelul maxim al posibilitatilor.
Federer este vreun tinerel? Cred ca nu diferenta de 6 ani dintre el si Djokovic a dusla pierderea adoua finale de grand slam in aest an, ci un fel de blocaj (psihic), o lipsa de incredere, care se resimte tocmai in turneele de mare importanta. Daca in finalele de la Wimbledon si de la US Open Federer ar fi repetat prestatiile din partidele anterioare, un Djokovic in cea mai buna forma s-ar fi inclinat in 3-4 seturi!
La tenis efortul este individual, in timp ce unele lacune fizice nu sunt determinante intr-un joc sportiv in care ai 10 coechipieri.
In concluzie, varsta din buletin nu corespune intotdeauna cu cea biologca. C.

Comentează