Arbitru la meciul nașului cu finul

Iulian Călin a nimerit în mijlocul unei poveşti despre care nu ştia nimic

M-am uitat cu sonorul la zero la meciul FCSB – Viitorul, ca să mă lămuresc și singur ce văd. Toate echipele au datorii una la alta, urmare a unor vechi contracte de subteran financiar, dar o confruntare între un naș la ananghie cu un fin respectuos, dar aflat pe val, e o ocazie rară. Altceva decît amabilul 2–5 din anii trecuți.

Comentatorii, oricît de decis ai fi tu în opinii, îți parazitează judecata. Dar și așa, cu sonorul tăiat, a trebuit să citesc ziarele de a doua zi ca să aflu că arbitrul titular Cătălin Popa s-a accidentat și că a fost înlocuit în minutul zece cu rezerva Iulian Călin. Văzusem, așadar, alt meci, nu pe acela al nașului cu finul, ci unul mai tensionat și mai plin de indecizii, al arbitrului Călin cu el însuși. Se poate și astfel, ca rezultatul final al unui meci să fie afectat nu de un arbitraj părtinitor, ci de unul speriat. Poate că Iulian Călin ar fi arbitrat altfel, dacă avea și el sonorul tăiat încă de la delegare, ca să  nu știe istoricul meciurilor dintre cele două echipe de familie.

Nu îl învinuiesc de nimic pe Iulian Călin, fiindcă în locul său aș fi fost la fel de confuz. Mai rău decît un aranjament între naș și fin nu poate fi nici un aranjament. În mijlocul unei asemenea  dileme, arbitrul poate suferi brusc o trilemă: riscă să supere rău pe cineva, fără să știe pe cine și cu ce urmări. Stătea, carevasăzică, rezerva Iulian Călin pe bancă fericit că nu e el Cătălin Popa și, brusc, trebuie să devină omul cu deciziile, fără să știe ce-a știut Cătălin Popa cînd s-a accidentat atît de providențial în primele minute ale partidei. Din nenorocire pentru Iulian Călin meciul s-a jucat – cum se zice în lumea arenelor – pe bune. Pe rele, bătălia ar fi fost o plăcere, dar pe bune, să-l fi ferit Ăl de Sus pe arbitru să nu cîștige domnul naș! Ce-a pățit Colțescu, de la martorul de nășii, Argăseală, era parfum față de ce i s-ar fi întîmplat lui Iulian Călin. În același timp, nici pe finul Hagi nu era momentul să-l supere cineva cu o înfrîngere urîtă pe val.

La urma urmei, arbitrul Călin s-a descurcat onorabil, în sensul că nu s-a încurcat în nici un fel. Doar că s-a nimerit unde nu trebuia, cînd nu trebuia. Dovadă că și un arbitraj decent îți poate dăuna grav carierei. Nu vreau să sugerez că arbitrul Călin ar fi putut pătimi și dinspre partea lui Hagi, dar într-un fotbal cu atîtea înrudiri de toate naturile, cîte numără al nostru, te poți aștepta la orice chiar și cînd nu te aștepți la nimic.