Reușit fără loc

De la arabi, Piţurcă se întoarce într-un fotbal cu băncile deja ocupate

Parafrazînd o ironie de la turci, cum că lucrul cel mai frumos la Ankara e drumul înapoi la Istanbul, putem spune că și pentru Victor Pițurcă, lucrul cel mai frumos la Al Ittihad e drumul înapoi la București.

Partea neplăcută a oricărui întors acasă, din categoria celor care li se întîmplă multor antrenori români risipiți o vreme după bani și glorie prin străinătăți, e că numai drumul e frumos. Acasă, avem o vară cu vijelii, ploi cu grindină și tot felul de instabilități, care mai de care mai meteo-politice. Interviurile la plecări sînt voioase și atît de asemănătoare unul cu altul că nici n-ar mai trebui acordate. Publici interviul ultimului plecat și nu se sesizează nimeni de entuziasta lui depersonalizare.

Un tipar al interviului de întoarcere însă nu avem. Eșuații tac într-un chip foarte personal. Tac convingător, tac artistic, tac cu multă distincție. Partea proastă în aceste răsuciri neplăcute ale carierelor lor e că aproape tot ce părea important la plecare nu mai e la fel de important la revenire. În cazul lui Victor Pițurcă, importantă la plecare era interesanta sa biografie de selecționer al naționalei, pe cînd, la întoarcere, tot ce contează e mult comentatul eșec ca antrenor la o formație oarecare din lumea a doua a fotbalului arab.

Locurile de antrenor la o echipă românească mai bună sînt de acum ocupate toate. Poate prin liga a doua să mai apară niște oferte. Din păcate, România are o singură națională. Aici, pînă și ratările au o anume aureolă. Se cheamă mari ratări, mari ghinioane, mari necazuri. Un mare necaz trimite cu ideea la boierie. O retrogradare însă nu e niciodată mare. E bine la națională! Dacă însă o echipă ca Dinamo – cu sau fără Pițurcă antrenor – s-ar duce în Liga a doua, e dusă și gata! Ca Rapidul. Dar dacă s-ar duce în jos cu un Pițurcă antrenor, problema n-ar fi la Dinamo, ar fi numai la Pițurcă. Iar problema e că selecționer ești numit, pe cînd antrenor ești angajat. Selecționerilor li se rediscută contractul și așa mai departe, pe cînd antrenorii sînt dați afară. Dacă Victor Pițurcă ar dori să preia ca antrenor o formație din țară, locuri s-ar mai găsi poate la una care trage să nu retrogradeze. La vîrf, nimeni nu experimentează cu un antrenor care doar a selecționat, dar n-a dovedit nimic în primul său an de antrenorat, de creat o echipă, nu de adunat una din munca altora.

Cel mai bun lucru pe care-l are de făcut Victor Pițurcă e să aștepte liniștit o catastrofă cu Feroe și analiza jenantei perioade Iordănescu. Aici, la națională, locul pentru un fost selecționer cu succese e, în principiu, dintotdeauna liber.