De meserie, extraterestru

Extratereştrii sînt apariţii, năluci, legende, orice altceva decît fapte şi activităţi care lasă urme

Numărul celor care cred că au văzut extratereştri e tot mai mare, fiindcă nimeni nu cere dovezi. Mirarea mulţimilor bate logica aşa cum în armată funcţia bate gradul. Relatările despre extratereştri seamănă între ele, pentru că prima a fost foarte convingătoare, în sensul că în ea se vorbea de nişte oameni ca toţi oamenii, care nu făceau nimic decît să apară şi să dispară de îndată ce voiai să te convingi că-s reali.

Pentru mine şi în temeiul celor zise mai sus, Răzvan Burleanu e un extraterestru. Am avut această senzaţie, că Federaţia a ales preşedinte un extraterestru, o apariţie ceţoasă, fără un CV în arenă şi fără un minimum de argument organizatoric, încă din ziua în care l-a instalat în jilţ pe domnul Burleanu. Exact ca la apariţia unui extraterestru, alegerile nu reclamau dovezi, urme, înfăptuiri, ci doar o democraţie de piaţă. Doar mirări şi prosteala aia care li se întîmplă multora la întîlnirea cu miracolul.

Toate comentariile ulterioare la apariţia sa în fotbal, aproape fără excepţie critice, aveau ceva în comun: se refereau la ceva ce nu putea fi probat, respectiv la legitimitatea la preşedinţia FRF. Probabil că aşa e la extratereştri, sînt trimişi ca să nu lase urme, să vorbească toată lumea despre ei şi din această vorbire să apară o nouă credinţă. Dovadă că Burleanu nu e om, ci o credinţă, e lumea fotbalului, care s-a împărţit în cei care pomenesc de Burleanu, de parcă acesta ar exista totuşi, şi în ceilalţi, mai mulţi, care se întreabă tot mai insistent de ce n-are şi federaţia un preşedinte.

Cînd, într-un tîrziu, răzbesc şi nişte veşti bugetare dinspre FRF, ele nu referă la o mînă de om. Extratereştrii n-au treabă cu banii.  Banii federaţiei nu se împuţinează fără mîna de om, dar cine, ce, cum şi cînd operează cu ei, de reuşeşte să-i termine atît de repede şi atît de degeaba şi, mai ales, ce caută extraterestrul Burleanu în afacerea fiscală numită FRF n-o să ştim probabil niciodată. O ştiu numai cei care ni l-au trimis din neantul politicii şi al afacerilor sub acoperire. Ar fi să ne întrebăm cum poate să preşedinţeze Răzvan Burleanu o federaţie care anunţă tot mai insistent falimentul, iar răspunsul e unul tot dintr-un absurd cosmic: dînsul nu e singurul extraterestru din schemă. E destul să aflăm cîţi bani cară cu traista mare oamenii lui Burleanu, ca să înţelegem şi ce motive au ei să fie năluci, să pomenim de ei ca de nişte poveşti de adormit tribunele.

Iar dacă ar fi să primim o replică de la domnul Burleanu, la prezumţia noastră că e un extraterestru, tot ce-ar avea de spus e că nu-i verde, nu măsoară doar un metru şi nu luminează. În rest, are toate ale celui venind din alte lumi decît cele cunoscute.