Cum se împarte nimicul la doi
Meciurile de zero la zero, tot mai multe de la o vreme încoace, de cînd evitarea marii retrogradări obligă la tactici mult mai rafinate decît cîştigarea titlului, i-au obligat pe comentatorii tv la tot felul de metafore ocolitoare

Publicul primei ligi de fotbal se duce de multe ori să vadă două echipe de speriaţi. Speriaţi că ar putea pierde, speriaţi că ar putea cîştiga.
Cu multe decenii în urmă, în epocile în care în lumea cartierelor muncitoreşti nu pătrunsese încă romgleza, pe uşa privatelor din fundul curţii vedeai de departe un 00 scris mare, cu bidineaua, ca nu cumva să greşeşti locul şi funcţia. Mare parte din aceste confruntări de campionat în care miza e un nimic amînat încă un an ar trebui prezentate şi ele cu prevenţia lui 00. Ca să ştie publicul unde se duce de fapt, nu la fotbal, ci la adunarea a două grupuri de speriaţi. Speriaţi de ideea c-ar putea pierde, dar şi mai complexaţi de ideea c-ar putea cîştiga.
Dicţionarul nimicului în fotbal a stabilizat cîteva formulări politicoase de genul „echipele şi-au împărţit punctele”, „ambele formaţii au mizat pe un egal”, „antrenorii se declară mulţumiţi de rezultat”, „scorul e echitabil” şi aşa mai departe. Altfel ar trebui ca tribunelor şi plătitorilor de abonamente tv să li se spună abrupt: „V-au luat banii, fraierilor!”
Normal ar fi ca rămînînd în termenii regulamentelor FIFA aste partide să împartă sărăcia de două puncte, dar să nu primească nici un ban la televizare. Să aibă şi retrogradabilele pentru ce să lupte. La fel de normal ar mai fi ca aceste simulacre de fotbal, în care nimeni se bate cu nimeni pentru niţel mai mult decît nimic să nu beneficieze de cronici, iar locul din ziar, unde ar fi fost să se scrie un comentariu jenant să fie ocupat de un 00 cu litere mari, de privată sătească.
Am lăsat la urmă exprimarea cea mai contestabilă din comentariile meciurilor de 00. Scorul – spun crainicii cînd din cauza stresului nu-şi mai găsesc politeţurile şi nici să înjure cele două ore de calvar degeaba nu-şi permit – le convine tuturor. S-ar putea înţelege că acest nimic împărţit la doi le convine nu numai antrenorilor, patronilor şi jucătorilor, ci tuturor românilor, că letargia din teren e tot ce-şi doresc cetăţenii români ai fotbalului şi nu numai ei. Că aceste duminici de 00 le convin şi Preşedinţiei, şi Guvernului, şi Parlamentului, şi Patriarhiei, chiar şi ungurilor, că salvarea de la orice, nu numai de la căderea în liga a doua, e împărţirea lui zero în porţii mari, ca să se bucure toată ţara de belşug şi de pace. Amin!