Puşcăriaşii de elită ai fotbalului

Penalii Ligii nu au nenorocit doar campionatul, s-au furat şi între ei

Lumea fotbalului din prima ligă, cu excepţia jucătorilor şi a antrenorilor, are şi ea titulari şi rezerve. E un fel de lot naţional, penal pînă în măduva oaselor, […]

Penalii Ligii nu au nenorocit doar campionatul, s-au furat şi între ei

Lumea fotbalului din prima ligă, cu excepţia jucătorilor şi a antrenorilor, are şi ea titulari şi rezerve. E un fel de lot naţional, penal pînă în măduva oaselor, care a umplut puşcăriile cu titularii, iar rezervele aşteaptă cu sufletul la gură DNA-ul.

Fără grija de a greşi mult, putem spune că finala cu gratii o joacă toţi mînuitorii banilor Ligii, unii arestaţi, judecaţi, condamnaţi sau aşteptînd verdictul cel mai sumbru, alţii liberi sau mai bine zis încă liberi. Din care cauză mă întreb dacă nu ar fi fost mai simplu – pentru Justiţie, dar şi pentru bugetul ei – să fie arestată toată suflarea fotbalului nostru aşa-zis mare, începînd cu federali şi sforarii Ligii şi terminînd cu patronii şi ţuţării de protocol ai cluburilor, iar celor care vor fi dovediţi la finalul procesului că-s curaţi, să li se dea drumul cu scuze şi un certificat de bună purtare.

DNA-ul, oricît de motivat fiscal şi electoral ar fi el acum, n-are nici mijloacele şi nici interesul să coboare cu legea şi curăţenia în ligile inferioare. Oricît de mulţi bani s-ar spăla şi trafica mai jos de prima Ligă, totalul mişmaşurilor la contractele de două parale de aici nu ajunge nici la călcîiul  unor Capră, Pinalti sau Borcea Naţionalul.

De cînd cu arestările de la Petrolul, mă bate un gînd. Oare cum vor fi citind puşcăriabilii ăştia de milioane de euro comentariile noastre la echipele lor? Ei ştiind adică preţul la negru al fiecărui punct din clasament, iar noi scriind legaţi la ochi doar despre ce ni se dă la vedere ! Ei cu regia, iar noi cu aplauzele şi fluierăturile.

Treaba Justiţiei e una, dar media ar trebui să reacţioneze odată şi odată la dispreţ. Am scris ani de-a rîndul despre ce nu era şi n-avea cum să fie şi vom continua în acelaşi chip, deşi ce ni se dă în spectacol e o farsă de bîlci. Alt teatru mai bun decît Steaua – Dinamo nu avem şi amîndouă echipele cu stăpînii la brutărie.

Mă mai întreb, de asemenea, ce-ar fi dacă într-o zi, motivaţi de mulţimea arestărilor şi a jumătăţilor de adevăruri ajunse cu acest prilej în presă, cîţiva dintre antrenorii, arbitrii şi jucătorii care mai au un zaţ de demnitate în fiinţa lor ar ieşi în faţă şi s-ar cere pentru iertare, spunînd tot ce ştiu? Nu iertare de la gazetari, ci de la tribune şi de la milioanele de telespectatori. Mă întreb şi mă tot întreb, cum s-ar zice, ca prostul, deoarece asta n-o să se întîmple niciodată.

Fotbalul pe bani mulţi e ca plasa pescarului. Cum să se declare independent un ochi al plasei cînd e legat din patru părţi de celelalte? Oricît de abruptă şi de completă ar fi spovedania unui patron penal, speriat cumva de minciuna în care a intrat şi care l-a dus după gratii, mărturisirea sa ar fi tot un teatru ieftin. Penalii Ligii nu au nenorocit doar campionatul, s-au furat şi între ei. Cît şi cum, n-o să ştim niciodată. Cît şi cum n-o să ştie nici ei niciodată.

Tot ce-i de ştiut, doar aşa, cît să nu se tulbure balta cu crapii cei graşi şi să se rupă plasa, tot de la naşul nea Corleone Mitică vom afla. Un nimic vesel şi uşurel, de show tv. Nimicul acela cronicizat, cu care Mitică, hazliul de serviciu al campionatului, duce în derizoriu de cîteva decenii pînă şi cele mai abjecte tranzacţii. Charlie Chaplin avea deptate: cînd durează prea mult, orice dramă începe să semene a comedie.