Hormonica, femeia cu pulpe de oţel

Mai bine mai tîrziu decît niciodată! Simona a spulberat statuia de carne numită Serena

În cîteva sporturi individuale, supremaţia e, de o bună bucată de secol, o măsură a prostului gust. Un jucător de baschet de doi metri şi jumătate, […]

Mai bine mai tîrziu decît niciodată! Simona a spulberat statuia de carne numită Serena

În cîteva sporturi individuale, supremaţia e, de o bună bucată de secol, o măsură a prostului gust. Un jucător de baschet de doi metri şi jumătate, care face legea sub panou, e un absurd competiţional. Baschetul ar trebui divizat pe categorii de înălţime, cam în acelaşi chip în care boxul şi luptele tradiţionale au loc pe categorii de greutate. Un vitezist care nu pierde nici o cursă de 100 de metri, care e veşnic în cea mai bună formă şi care nu poate fi dovedit în fals de nici unul din testele de după concursuri în uz e un instrument bancar, nu un model sportiv. Finanţa bate astăzi firescul uman la fel cum în armată funcţia bate gradul. Medicina de ultimă generaţie poate programa un ins pentru o performanţă atletică în absolut, iar lunga şi abjecta păcăleală mondială cu biciclistul de laborator Armstrong ne-a arătat pînă unde poate să ajungă nonsensul financiar într-un sport de interes planetar. Dacă îţi baţi joc de un vecin, poţi să faci şi puşcărie, dar dacă eşti cobai pe bani şi îţi baţi joc de o întreagă omenire, devii caz, legendă, subiect de film şi de carte difuzată peste noapte în 40 de limbi.

Surorile Williams au fost, pînă nu demult, un maximum de nonsens în tenis. Un nonsens atît de profitabil publicitar încît nu mai avea rost nici să protestezi, nici să te coalizezi cu alţe mulţimi de semeni deranjaţi de imensul derapaj competiţional. Ce rost putea să mai aibă un turneu în care finala era dinainte cîştigată? Şi încă de două atlete pentru care chestiunea feminităţii nu se pune? Statisticile spun că, din 800 de meciuri jucate, Serenei Williams i-au fost luate la 0 numai 7 seturi. E adevărat că performanţele de acest gen pe cîţiva îi motivează, dar pe cei mai mulţi sportivi cu mintea întreagă nu numai că-i descurajează, dar îi şi jignesc. Te antrenezi, carevasăzică, să devii cel mai bun, dar în loc să te baţi cu un om ca toţi oamenii, te trezeşti faţă-n faţă cu însăşi soarta, în întruchiparea ei cea mai dură: o femeie mecanică, toată numai muşchi de bandă desenată şi reflexe de computer.

Noroc că vîrsta, minuţioasele scenarii hormonale îndurate şi, foarte probabil, sfîrşeala aceea fără soluţie care se instalează şi după un şir infinit de victorii fără replică o coboară pe viguroasa statuie de carne Serena de pe soclu.

Simona Halep a făcut dreptate! Cam aşa trebuie cinstită victoria ei năucitoare la invincibila creaţie a laboratoarelor medicale secrete, ca pe un fapt major de justiţie. Serena Williams va mai cîştiga nişte turnee pe sute de mii de dolari bucata, dar normalul, gata!, s-a instalat în speranţele îndelung abuzate a milioanelor de spectatori ai tenisului cu faţă umană. Mulţumim, fata noastră!