Absurd, năucitor, suprarealist. Altfel spus, românesc

Vom înţelege mai bine ce se întîmplă cu fotbalul românesc citind reportajul colegilor de la Gazeta Sporturilor despre FC Păpăuţi Un reportaj pe două pagini, din Gazeta de miercuri, despre „Vulturii lui Pîrvu” m-a făcut să mă întreb încă o […]

Vom înţelege mai bine ce se întîmplă cu fotbalul românesc citind reportajul colegilor de la Gazeta Sporturilor despre FC Păpăuţi

Un reportaj pe două pagini, din Gazeta de miercuri, despre „Vulturii lui Pîrvu” m-a făcut să mă întreb încă o dată unde se află, în România de azi, graniţa dintre responsabilitate şi resemnare cinică. Genul de resemnare al celor de dinainte învinşi, în faţa unui fenomen social degradant, dar care pare a suporta destul de bine ironia. Sau, în unele cazuri, precum cel la care ne referim, şi un dram de amabilitate colegială, ce nu contează în nici un fel, nici ca aprobare, nici ca oprobiu.

Pare niţel cam elitist ceea ce scriu, dar veţi vedea că aşa stau lucrurile.
Pentru cine n-a citit reportajul despre FC Păpăuţi, echipa din liga a treia, promovată aici din a patra, doar aşa, ca să ocupe locul lăsat gol de o formaţie care s-a retras, realitatea locului e atît de halucinantă şi, în egală măsură, de un comic atît de absurd ionescian încît nu poţi realiza dimensiunea ei năucitoare decît mutînd întrebările pe care le naşte pe terenul adversarului.

Prima întrebare, pe care aş adresa-o cititorilor Gazetei, ca să mă fac mai repede înţeles, ar fi: Credeţi că există oare în ţara noastră un singur cetăţean întreg la minte sau, mai bine zis, măcar unul care să conceapă că o echipă sătească din liga a treia nigeriană – dacă va fi existînd în Nigeria şi o ligă a treia – creşte astăzi cu banii obştei ei sărace 9 juniori aduşi tocmai din România? Şi nu oricum, ci cu speranţa de a face performanţă cu ei şi a-i vinde scump cînd se vor coace?

Sau mai simplu spus: credeţi că e posibil ca o echipă de fotbal sătească din Africa să-şi investească sărăcia în nişte juniori de-ai noştri şi să se mai şi laude cu asta? Răspunsul e conţinut de întrebare: nu e posibil. Totul e absurd, e năucitor, e contra intereselor elementare ale sătenilor, e o prostie. Ce e absurd pentru Nigeria e însă normal la FC Păpăuţi, Echipa are 7 jucători nigerieni, 1 camerunez şi încă 2 aciuaţi de prin Coasta de Fildeş. Iar ca baza acestei interesante halucinaţii sociale, într-o comună cu numai 5170 de locuitori, să fie şi mai limpede, iată cum joacă Păpăuţiul, de cînd s-a pricopsit cu africanii plecaţi de acasă oriunde vor găsi trei mese pe zi.

În primele 5 etape, FC Păpăuţi a realizat absolutul : 5 înfrîngeri şi un scor general încurajator, de numai 0 – 23. Că se putea şi mai mult, adică un 0 – 54 sau poate un 0 – 72, nu-i greu de presupus. Şi nu-i greu, întrucît regulamentul nu-i permite echipei, oricît de talentaţi i-ar fi africanii, decît 2 în teren. Joacă 2, iar 7 mănîncă româneşte, aşteptîndu-şi rîndul la beşică. Iar ca să nu stea chiar degeaba, exprimă păreri tîmpite despre fotbalul nostru, cum e bunăoară aceea a lui Miezu Ange Pacome, jucător abia lepădat de FC Caracal la Păpăuţi: „E destul de bun nivelul fotbalului în România, dar eu am venit aici să joc mai sus”. Vedeţi, dară, cum Miezu ăsta fără de coajă, după fabuloasa experienţă de viaţă şi sportivă în Caracal, nu a învăţat încă să spună „Mulţumesc, Lomania „, dar a realizat că, deşi nu e chiar ce aştepta el, cînd a plecat de foame din tribul natal, fotbalul nostru e totuşi „destul de bun”.

Dacă articolul meu, dragi cititori, vi se pare jignitor sau aiuritor, vă rog citiţi cele două pagini realizate de colegii mai tineri „la faţa locului” şi o să vă faceţi singuri o idee.

Idee care, n-ar fi exclus, să arate şi mai abruptă decît a mea.

*Reportajul poate fi citit achiziționînd numărul de miercuri din Gazeta Digitală