Fotbalul fără bani şi banii fără fotbal

Fără bani poţi să ai numai un fotbal de la periferia marilor competiţii. De aici şi adevărul că nu ai cum să scoţi bani dintr-un fotbal prost.

Veştile privitoare la televizarea primei Ligii de către un privat şi la banii […]

Fără bani poţi să ai numai un fotbal de la periferia marilor competiţii. De aici şi adevărul că nu ai cum să scoţi bani dintr-un fotbal prost.

Veştile privitoare la televizarea primei Ligii de către un privat şi la banii pe care-i primeşte fotbalul pe contract dovedesc ceea ce, de fapt, nici nu mai trebuie dovedit, şi anume că se începe încă o dată cu sfîrşitul. Cu banii, adică, pe care trebuie musai să-i obţină proprietarii reţelei, obligînd Liga la perpetuarea unui campionat falimentar cu 18 formaţii, din care jumătate pe perfuzii. Nu contează cu ce mijloace, Liga trebuie să-i dea reţelei 18 echipe, altfel contractul cade.

Reţeaua are cum să-şi facă reţeta obligînd abonaţii la un plus de plată. Că reţelele private tv au practica spolierii abonaţilor, e altă poveste. Agonia fotbalului va continua, indiferent de media de spectatori pe care o fac stadioanele şi cum invadează fotbalul de mahala al Ligii secundare prima Ligă. Televiziunile vor televiza în neştire derbyuri de la retrogradare, cu 500 de plătitori în tribune, şi totul va fi conform cu angajamentele pe termen lung ale celor două părţi. Ca să poată ţine contractul cu reţeaua tv cinci ani de aici mai departe, Liga şi Federaţia vor proceda la tot felul de porcării regulamentare, promovînd formaţii de pe locurile 3-7 din a doua Ligă, aşa cum au mai făcut-o de atîtea ori, cu improvizaţii gen Voinţa Sibiu sau cu încropelile judeţene ale baronului de la Băcău şi stricînd tot mai mult puţinul ce a mai rămas de stricat.

Şi toate astea pentru ca slujbaşii Ligii şi ai Federaţiei, arbitrii năşiţi şi cumetriţi pe banii de dedesubt ai fotbalului precum şi nenumăraţii oficiali şi ţuţări ai loturilor de tineret şi juniori, toţi cu prestigioase biografii de rataţi, dar plătiţi lunar mai bine ca trei sferturi din jucătorii campionatului, să-şi asigure nişte lefuri de fotbal german. Aici e secretul oneros al afacerii, la bugetele Ligii şi ale FRF, două bugete concurînd cu acelea ale unor cluburi de podium. Nu contează ce ar fi cu adevărat de făcut ca să avem un campionat sănătos, tot ce contează pentru Ligă şi pentru Federaţie sînt bugetele lor, tot mai prospere de la an la an.

Iar dovada jafului o avem la fiecare mazilire din vechile echipe: 5.000 de euro lunar nu ştiu care supraveghetor de portari, 8.000 nu ştiu care frecător de mentă la nivel înalt, pensii de dictatori sud-americani, clauze de despărţire cu milioane la încasatori şi nici un leu din buzunarul celor care au girat aceste clauze cu damf penal la „naţională”. Dacă domnii Iorgulescu şi tinerelul cel chipeş şi confuz de la Federaţie vor să ne convingă de bunele lor intenţii şi scenarii de şefi, atunci să facă publice bugetele, cheltuielile de toate naturile şi plăţile pe om de pe moşiile lor. Altfel, rămînem la ce vede toată lumea; un fotbal tot mai prost cu tot mai mulţi bani grei pe la marginile lui.

Cu 18 echipe în Liga-ntîi, din care 10-12 perfect retrogradabile, şi cu două ligi secundare ce tot se înjumătăţesc, nu există nici speranţă, nici lumină financiară.