Marine, fă-te că dansezi!

Deosebirea dintre două echipe care intră pe teren ca să nu piardă şi alte două, care joacă să cîştige, e ca de la Petrolul-Astra la fotbalul de la Eurosport

Dacă eşti un public tînăr ploieştean, patriotismul local te face să […]

Deosebirea dintre două echipe care intră pe teren ca să nu piardă şi alte două, care joacă să cîştige, e ca de la Petrolul-Astra la fotbalul de la Eurosport

Dacă eşti un public tînăr ploieştean, patriotismul local te face să vezi şi ce nu există. Iar la sfîrşitul celor două ore de estradă dansantă, cu Răzvan şi Marin în rolurile lui Arşinel şi Popeasca, să părăseşti stadionul convins că ai asistat la marea confruntare a Cupei. Dacă însă eşti om matur şi te-ai lămurit de mult că n-ai ce să mai aştepţi de la campionatul românesc şi ce-ţi dă el, te mai aşezi odată în faţa televizorului, cu sentimentul acela discret de vinovăţie că poate te înşeli, că poate nu s-a dus chiar totul dracului. Te uiţi o vreme ca dreptcredinciosul la ecran, cum se prefac Răzvan şi Marin că dansează ca Mourinho şi Guardiola, iar ciumeţii cu părul creţ din teren că-s gata să-şi rupă picioarele pentru Cupa României. Şi cînd se fluieră tradiţionalul 0-0, te întrebi, tot ca prostul, cît timp o să te mai laşi prostit?

Circula, înainte de 1990, o anecdotă privitoare la minţirile oficiale. Toamna, cînd trebuia adunat porumbul cu soldaţii, iar media era obligată să anunţe terminarea cu succes a campaniei, poporul glumea strîmb zicând că s-a încheiat culesul în Scînteia şi la TVR, dar că a mai rămas să se termine la Radio şi pe câmp. Am încercat acelaşi simţămînt de înşelare planificată fiind o vreme atent nu numai la ţopăielile tribale ale antrenorilor şi la gimnasticile de liga a doua din teren, amintind perfect de marele derbi Tărlungeşti – Clinceni, ci şi la comenariul entuziast şi cu dedicaţie al PRO tv-ului. Măi, să fie!, am zis – ca să nu recunosc c-am înjurat soldăţeşte în gînd şi să mă ruşinez! – dar omul ăsta transmite de fapt Chelsea – Arsenal.

Cât despre păcăliciul de Mutu, care se ascundea de televiziune atît cît să fie tot timpul în cadru, i s-au pomenit cu atîta evlavie absenţa şi accidentarea, de puteai să gândeşti că tot ce mai contează la el de acum mai departe e să absenteze artistic şi să se ocupe şi mai profesionist de divorţuri şi beţii .

Fotbalul nostru mută de multă vreme aceiaşi antrenori de sus în jos şi de jos în sus, de parcă ar fi un Parlament, iar antrenorii corpul de traseişti cinici ai politicii. Păi, cum să-l aduci, oameni buni, la o echipă care speră la titlul, pe un antrenor specializat în semi-retrogradări ? Cum să-l deranjezi pe obositul de Florin Marin – mai cunoscut în campionat şi cu numele de Nea locul 16-17 – de la slujba de învins cu leafă mare la Naţională, ca să-i ceri un fotbal de învingător?

Toate astea sînt însă nişte păreri pe banii altora. Pe banii lor, pînă ce-şi va termina DNA-ul treaba pe care tocmai a început-o, patronii fotbalului nostru pot să fie cît vor de orbi.