Sîntem oare toţi nebuni?

La urma urmei, pentru ce le iau Petrolul şi Primăria banii ploieştenilor?

Oricît de fanatici ar fi suporterii Petrolului, nu cred să existe fie şi numai unul în stare să recite cu ochii închişi întreg lotul, cu numai 4-5 români […]

La urma urmei, pentru ce le iau Petrolul şi Primăria banii ploieştenilor?

Oricît de fanatici ar fi suporterii Petrolului, nu cred să existe fie şi numai unul în stare să recite cu ochii închişi întreg lotul, cu numai 4-5 români şi restul de străini voiajori. În urmă cu nişte zile, la meciul din campionat, antrenorul a început partida fără niciun român!!! Dacă a devenit posibil la Ploieşti, înseamnă că e posibil ca toate ligile noastre să trimită la un moment dat în teren numai străini. Înseamnă că e posibil să vorbim de campionatul naţional ca despre unul în întregime în marginea  naţiei. O competiţie internă stranie, jucată de externi cărora le pasă numai de banii din România. La felul cum merg lucrurile, cu o Ligă a doua care agonizează, cu generaţii întregi de tineret şi juniori terminate înainte de a începe, situaţia de la Petrolul ne previne nu doar că înstrăinărea totală a competiţiei e posibilă, ci chiar probabilă.

Îi plătim pe medici, pe universitari, pe specialiştii din domeniile cheie ale economiei cu salarii care-i fac să-şi ia lumea-n cap, dar umplem fotbalul cu tot neamul de mediocri calici de pe aiurea, cărora le pasă de tribunele Ploeştiului cît îmi pasă şi mie de tribunele din Oagadougou. Cît pot într-un fotbal solid străinii Petrolului am văzut în prăbuşirea de la Swansea. Meciul cu galezii a probat dramatica diferenţă de clasă. Străinii de la Petrolul sînt toţi de calibrul unor români oarecare, formaţi pînă nu de mult de noi, la noi.

Legislaţia fotbalului european îngăduie, într-adevăr, aceste invazii, dar ce-i permis nu-i şi obligatoriu. Nu ne va sancţiona nimeni dacă vom avea un campionat puternic numai cu autohtoni. Străinii sînt ori mai degrabă par o soluţie pe termen scurt. Pe termen lung şi într-o economie bramburită ca a noastră sînt un necaz. Întrebarea este: sînt eu nebun? Gîndesc eu în afara logicii profitului şi a interesului general ? Să fie Ploieştiul marea găselniţă a sportului românesc? Iar dacă eu nu-s dus cu pluta şi pot motiva un număr semnificativ de spectatori şi cititori ai ziarului să gîndească la fel ca mine, înseamnă  că la Primăria din Ploieşti, care le ia ban cu ban amărîţilor de localnici, ca să li-i dea cu găleata unor plafonaţi comunitari, e defectul. Înseamnă că acolo e un focar de iresponsabilitate, dublat de nişte interese subterane urîte.

Ploieştiul a fost unul din polii de referinţă ai performanţei în fotbalul românesc şi în reprezentarea internaţională. Eu, care n-am fost un fan al Petrolului niciodată, tot îmi mai amintesc cu emoţie de fraţii Dridea, de vînosul Fronea şi de alţi cîţiva jucători de rang mare. Meciul cu Swansea e adevărul adevărat despre banii risipiţi de Primărie cu o echipă de apatrizi ai stadioanelor, nu cele cîteva victorii de uitat repede de pînă acum. Pe orice loc s-ar clasa Petrolul în campionat, locul va avea un cusur: nu înseamnă nimic pentru prezentul fotbalului nostru, iar pentru viitorul lui şi mai nimic.