Cu ce v-a deranjat, bă domnilor, România?

O prostie spusă sau scrisă se numeşte propoziţiune (Legile lui Murphy)

Ironizat de unul din oficialii Botoşaniului după prima sa poticnire de prestigiu ca antrenor de titlu la C.F.R. Marfă străină, Mircea Rednic s-a exprimat vizionar şi planetar: „Numai în […]

O prostie spusă sau scrisă se numeşte propoziţiune (Legile lui Murphy)

Ironizat de unul din oficialii Botoşaniului după prima sa poticnire de prestigiu ca antrenor de titlu la C.F.R. Marfă străină, Mircea Rednic s-a exprimat vizionar şi planetar: „Numai în România se întîmplă aşa ceva!”. Cine l-a auzit pe domnul Rednic sancţionîndu-şi atît de drastic patria-mamă cu propoziţia ar putea gîndi că Domnia sa a trăit la Botoşani una din acele ruşini naţionale care te fac să-ţi iei lumea-n cap, să nu te mai uiţi niciodată înapoi şi să te stabileşti definitiv în oricare din celelalte cîteva sute de ţări de pe glob, unde nu numai că nu se poate întîmpla aşa ceva, dar nici nu s-a întîmplat vreodată „aşa ceva”

Dacă n-ar şti ce s-a petrecut la Botoşani – aproape nimic! – şi ar lua de bună cugetarea globală a antrenorului, oricare compatriot cu simţul măsurii ar socoti că ştie omul ce ştie, că are el nişte motive mari şi bine controlate în timp şi prin campionatele pe care le-a colindat ori, mai bine zis, prin campionatele unde a fost primit pe uşa din faţă şi de unde a fost decontat pe uşa din dos, ca să fie atît de supărat pe ţară şi pe neam. Mircea Rednic, cunoscut pentru frenezia cu care emite tot felul de propoziţiuni, a ratat încă o ocazie de a tăcea şi de a deveni filozof. Unul de Botoşani, apoi încă unul de Năvodari şi chiar unul de Corona Braşov. Cînd ratezi şansa de a fi un filozof de ligă belgiană, taci. Taci deştept şi la timpul potrivit, ca să vadă România că n-ai plecat Rednic ca să te întorci tot Rednic.

Mircea Rednic nu-i singurul care aduce critic în discuţie România în toate situaţiile care nu-i ies cum vrea el. Mircea Rednic n-a devenit Mircea Rednic din dărnicia altor naţii. Dacă a ajuns unde e şi cît e, asta-i pentru că România l-a făcut aşa şi atît. Restul lumii, pe unde şi-a înmulţit banii, l-a făcut să se creadă gigantic, cu mult deasupra României, cu mult peste ce e cu adevărat dumnealui în fotbal şi în societate. A devenit un obicei al fotbalului autohton să pună în seama întregii ţări mizeriile din lumea mică şi tulbure a gazonului. În logică, astfel de erori în relaţia dintre cauză şi concluzie se cheamă „generalizare pripită”. Mai simplu spus, te ia gura pe dinainte, vorbeşti ca să nu adormi, baţi cîmpii ş.a.m.d.

Evident, subiectul acestui articol nu-i Mircea Rednic. Propoziţia sa de la Botoşani e doar ocazia. Nu-i săptămînă în care, iritaţi de arbitraje, unii patroni să nu bombăne ţara. A da vina pe ţară – adică pe părinţi şi pe ogorul care te-au făcut om – a devenit o propoziţiune de uz general. Urît, bă domnilor, foarte urît!