Rezistă Steaua?

Una din legile lui Murphy spune că în ziua în care te trezeşti că nu te doare măseaua, nu trebuie să te bucuri. E primul semn că o să te doară Nu-i nici un secret că la Steaua stă să […]

Una din legile lui Murphy spune că în ziua în care te trezeşti că nu te doare măseaua, nu trebuie să te bucuri. E primul semn că o să te doară

Nu-i nici un secret că la Steaua stă să se întîmple ceva. O primă dovadă în acest sens e aşteptarea. Ce ar fi să se întîmple? Nu ştie nimeni, dar e fapt că toată lumea se întreabă dacă liniştea de azi nu-i cumva aceea dinaintea furtunii. Becali nu punea presiune pe echipă şi pe corpul tehnic. El era în toate privinţele presiunea, chiar şi cînd exploda de bucurie. Problema la Steaua e absenţa presiunii. Tot ce ar putea să se întîmple de acum înainte la Steaua va primi unele rezolvări diferite de rezolvările pe care le-ar fi impus în modul cel mai autoritar cu putinţă în fotbal patronul. Vor fi soluţii cu o autoritate îndoielnică. O autoritate de la distanţă şi diminuată de condiţia de izolat a patronului nu mai e sută la sută funcţională.

Cu Becali la înaintare, istericul Mihai Stoica n-ar fi licitat la pragul clinic al firii sale. Cu stăpînul în preajmă, şi-ar fi făcut repede calculul la ce pierde. Tot ce era de pierdut şi de cîştigat la Steaua ţinea de autoritatea lui Becali. Cu fiecare zi care trece, Becali e tot mai departe de decizii. Nici una din deciziile luate de slujbaşii săi, indiferent că-s proaste sau bune, nu este, garantat, şi aceea pe care ar fi instituţionalizat-o cu mult aplomb patronul. Poate hotărîrile mari încă îi aparţin, dar cele curente sînt multe şi cele mari îşi pierd din efect datorită înmulţirii celor zilnice şi de natură să-i irite pe jucători.

Sînt convins că jucătorii se întreabă la fel de neliniştiţi ca suporterii şi ca toată suflarea fotbalului dacă Steaua va suferi din cauza necontrolatului şi prost crescutului său manager. Mai mult, jucătorii au o nelinişte în plus deoarece simt pînda adversarilor din campionat. Cînd Steaua are ceva de pierdut, mai multe echipe din Ligă au de cîştigat. Fie şi numai la sentiment. Steaua are, într-adevăr, un public de simpatizanţi cît toate celelalte echipe din campionat la un loc, dar şi unul mai mic, dar în esenţă mai eficient, în sistemul competiţional, care o aşteaptă cu bîta după colţ. Fără Becali cu armura în faţa afacerii Steaua, afacerea e vulnerabilă. E destul să muşte unul din ea şi ne vom minuna cîţi din prietenii declaraţi ai lui Becali se vor repezi la cîte o halcă.

Să-mi fie iertat ce gîndesc, dar eu nu fac altceva decît să observ ce înseamnă nebuneala lui Mihai Stoica. Omul a început să se simtă Becali. Se uită în oglindă şi se vede Becali. Nu mai realizează corect statutul său de prim ţuţăr executiv. Nu sînt singurul care se teme de viitorul Stelei. Şi nu de viitorul îndepărtat, ci de acela imediat. Sînt solul care anunţă vremuri de dezbinare şi atît. Să dea Dumnezeul cu care îşi îndulceşte cazna zilnică în puşcărie Becali ca să greşesc, dar mă tem că bezmeticeala lui Stoica anunţă durerea aia rea de măsele pentru care nu există antinevralgice. Pentru care soluţia e numai cleştele.