Acolo, unde nu-s bani şi nici îndurare

Paginile de luni, din incitantul serial „Insider în mafia pariurilor”, pot fi citite cu un nesfîrşit de motive, iar cauzele fenomenului să rămînă în umbră. În definitiv, ce-i Liga asta a doua ? La ce slujeşte ea ? Face ea […]

Paginile de luni, din incitantul serial „Insider în mafia pariurilor”, pot fi citite cu un nesfîrşit de motive, iar cauzele fenomenului să rămînă în umbră. În definitiv, ce-i Liga asta a doua ? La ce slujeşte ea ? Face ea cu adevărată o triere spre vîrf a talentelor sau e un fel de cimitir de serviciu al elefanţilor? Cît se cîştigă, de fapt, din munca dură şi aproape anonimă cu piciorul? Ce se întîmplă cu bătrînii Ligii, cu fotbalişti care rezistă în teren pînă spre vîrsta de 35-36 de ani, fiindcă şi altceva decît să bată mingea şi să stea la mila unor patroni zgîrciţi nu ştiu ?

Din cei 22 de jucători deferiţi opiniei publice de Gazetă cu fotografii şi un scurt traseu profesional, 14 au mai mult de 30 de ani. Încă 2 au 29 de ani, ceea ce-i cam acelaşi lucru, şi numai 6 ar mai avea nişte ani în teren, dacă nu cumva o să li-i scurteze o implicare severă a Legii în mafiile fotbalului. Între suspecţii citaţi, cîţiva anunţau cîndva un traseu performant, dar au eşuat din pricini care nu-s tocmai greu de ghicit. Toate astea duc la o întrebare crucială : ce-i mai rămîne de făcut fotbalistului de Ligă inferioară, care iese din fotbal aşa cum a intrat, cu şcoală puţină, fără o meserie şi care nici bani n-a adunat? E normal ca să intre în blaturi, să joace la pariuri la troc de ponturi şi, în general, să rişte nemaivînd de pierdut, ca proletariatul în veacul al XIX-lea, decît lanţurile.

Dacă am avea o cercetare sociologică privitoare la vieţile fotbaliştilor care n-au avut niciodată contracte de zeci şi sute de mii de euro anual, am realiza că fotbalul – afacere dă puţin şi distruge mult. Un aproape nimic de glorie judeţeană, pentru 95% din jucători, şi abia cîţiva milionari veritabili, care au trăit competiţia lucid, gîndind şi la ce o să se întîmple cu ei şi cu familiile lor după ce nu mai joacă, dar rămîn tot în fotbal. E vorba de o loterie tragică, la care se pierd suflete, nu bani, nu averi. Ar fi la fel de interesant de ştiut cum cred c-or să-şi trăiască viitorul o seamă de jucători ajunşi la sfîrşitul carierei, adică trecînd şi de a doua tinereţe, precum Marian Zeciu, Radu Cozma, Bogdan Vrăjitoarea, Laurenţiu Ivan, Marius Iorga, Ştefan Iordache şi alţii asemenea lor, cărora le bate la uşă neantul.

N-ar fi exclus ca un serial de interviuri cu cei mai populari din rataţii ligilor unu şi doi să conţină un cumul de adevăruri mai util stării sportului românesc decît sumbrele dezvăluiri din teritoriile mafiote.