Afacerea Piţurcă-Mititelu şi noi, proştii lor

Într-un faliment, fie acesta şi moral, sînt întotdeauna cel puţin doi termeni E ciudat cum de trec necomentate şi nedespicate pînă-n măruntaiele lor fetide o seamă de ştiri cu adevărat senzaţionale. Cum ar fi, bunăoară, aceea că Victor Piţurcă – […]

Într-un faliment, fie acesta şi moral, sînt întotdeauna cel puţin doi termeni

E ciudat cum de trec necomentate şi nedespicate pînă-n măruntaiele lor fetide o seamă de ştiri cu adevărat senzaţionale. Cum ar fi, bunăoară, aceea că Victor Piţurcă – antrenorul de scurtă şi tristă amintire al Universităţii Craiova, în anul în care Federaţia şi Liga i-o coceau lui Mititelu – rămîne cîştigător în procesul de 7 milioane de euro contra fostului patron, pînă la o decizie contrară a următoarei instanţe care va trebui să se pronunţe în speţa respectivă.

La vremea cînd s-au pornit scandalul şi procesul, nu îmi era tocmai desluşit cum de reuşise patronul cel şmecher să se îndatoreze la angajatul său, oarecum peste noapte, cu fabuloasa sumă de 7 milioane de euro. De fapt, la toate tranzacţiile de acest gen, care put, curiozitatea mi se blochează şi-mi propun să aştept o lămurire de la DNA ori din Justiţie. E prea de tot, îmi spun, e imposibil ca statul să nu se sesizeze şi să nu pună puţină ordine în haos. Şi uite că statul s-a sesizat, iar treburile nu-s mai limpezi. În ce a constat afacerea? Care sînt dedesubturile ei reale, care să motiveze o astfel de îndatorare fatală? Ce legătură au cele 7 milioane de euro în litigiu cu fotbalul, cu echipa oraşului şi cu marele public al Universităţii? Cum a fost posibil ca doi oameni să sfideze într-un asemenea mod un întreg popor de săraci şi de dreptcredincioşi ai fotbalului craiovean?

Normal ar fi ca selecţionerul naţionalei să ne povestească şi nouă, proştilor, cum a reuşit el, isteţul de serviciu al Federaţiei, să obţină dintr-un faliment, la care a pus umărul cu mult profesionalism, un asemenea cîştig în toate privinţele legal şi cinstit. E nevoie să înţelegem şi cît de departe poate să meargă priceperea în afaceri a lui Victor Piţurcă şi dacă nu cumva cele 7 milioane de euro nu-s decît un fel de mizilic, în comparaţie cu ce-ar şti el să cîştige, dacă nu l-ar încurca întrucîtva multele procese în care e angajat. Am şti dacă nu cumva ignoranţa noastră e şi un gen de culpă colectivă, în sensul că noi, românii din lumea meschină a milioanelor de lei vechi, nu realizăm şi nu vom realiza niciodată cum gîndesc proprietarii milioanelor de milioane de euro noi.

Aş citi cu mare nesaţ, dimpreună cu publicul Gazetei – şi dacă ar deveni într-un fel sau altul accesibil -, desfăşurătorul penal al afacerii Piţurcă – Mititelu, aşa cum apare el în dosarul de la tribunal. Şi-i zic penal, nu civil, întrucît cuvîntul civil trimite cu ideea la civilizaţie, iar aici numai de civilizaţie nu e vorba. E adevărat, nu-i treaba Justiţiei să dezvăluie caractere şi infirmităţi sufleteşti, dar nu strică să ne dea nouă această posibilitate. Universitatea Craiova, pentru tot ce a însemnat ea în inima a milioane de români, o merită.