Chinezul Ma Li Us şi coreeanul Zhi Ku

Românii din fotbalul cu milioane de echipe şi nici un Messi

Nouă, românilor, ne place să ne minţim cu repetiţie. Unii ar numi această nesfîrşită minţire de sine o formă cronicizată de patriotism. Formele cronicizate de patriotism sînt la fel […]

Românii din fotbalul cu milioane de echipe şi nici un Messi

Nouă, românilor, ne place să ne minţim cu repetiţie. Unii ar numi această nesfîrşită minţire de sine o formă cronicizată de patriotism. Formele cronicizate de patriotism sînt la fel de supărătoare ca şi acelea de pesimism naţional şi în multe ţări se tratează la nenea doctorul.

Una din minţirile permanentizate priveşte isprăvile de peste hotare ale unor fotbalişti de-ai noştri, care au îmbătrînit ca speranţe în ţară sau sînt vînduţi la final de carieră, pe piaţa cacealmalelor internaţionale, cu toate superlativele de la începutul ei.

Zicu nu făcea minuni acasă, Zicu ajunsese jucătorul pe care cîteva echipe de la noi l-au cumpărat doar ca să-l poată vinde mai bine, dar uite că în Coreea de Sud e un fel de stăpîn al inelelor. Dacă ar fi să le credem impresarilor, care împrăştie toate aceste veşti de pagina-ntîi despre marfa lor second hand, am putea gîndi că marele fotbal se joacă în Coreea de Sud şi în China şi că îmbătrîniţii arenelor, care-şi vînd a doua şi a treia tinereţe unor formaţii asiatice mai degrabă simpatice decît performante, obţin de la miraculosul jing seng – sau cum s-o mai fi numind sucul de rădăcina raiului – tot ce n-au primit îndeajuns şi pe merit în ţară de la ochii lui Dobrin şi de la mister Balantine. Cînd dă Zicu un gol la mii de kilometri de patrie, la Bucureşti ajunge un veritabil tsunami de laude. Doar genialele bare ale lui Mutu de la Ajaccio reuşesc nişte valuri mai mari.

Fotbalul chinez are cîteva milioane de echipe şi nici una de rang mondial. China e atît de generoasă cu surprizele încît atunci cînd nu-i reuşesc în sus, China performează în jos. Nu-i de colea să ai zeci de milioane de profesionişti ai gazonului şi nici un nume de referinţă. Marius Niculae a plecat în China în condiţia de jucător care a dat ce avea de dat mai bun în Europa şi la Vaslui, şi, fiindcă nu-l mai ţin picioarele în campionatul nostru, e premiat cu un campionat mai îngăduitor. Ştirile care vin de la chinezii lui Ma Li Us nu-s însă deloc vesele. Oricît de entuziast le-ar colora angajaţii „succeselor româneşti peste hotare”, jocul lui e gri şi golurile, pentru care a fost tranzactat, sînt rare şi banale. Măcar dacă ar rata decisiv, ca Mutu, ca să mai spere la un ultim mandat la Dinamo sau Steaua!

Minciuna, ca să funcţioneze, trebuie să aibă o direcţie şi o finalitate. Ştirile pline de suport patriotic despre jucătorii noştri plecaţi să vîndă pe aiurea ce n-au mai avut de vînzare acasă nu-s crezute nici de cei care le licitează. Circulă degeaba, doar, doar s-o mai agăţa un patron naiv în undiţa cu momeală de mămăligă.

Altfel, despre revenirea lui Mutu la Steaua şi o Ligă cu 16 echipe, numai veşti bune!