Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Snooker!!!!!

Iată un sport în care publicul joacă meciurile turneului deodată cu învinşii şi învingătorii

Odată la cîţiva ani, public un articol despre snooker. De scris, îl scriu în gînd după fiecare mare turneu transmis de canalele Eurosport, dar cînd îl […]

sâmbătă, 23 februarie 2013, 9:56

Iată un sport în care publicul joacă meciurile turneului deodată cu învinşii şi învingătorii

Odată la cîţiva ani, public un articol despre snooker. De scris, îl scriu în gînd după fiecare mare turneu transmis de canalele Eurosport, dar cînd îl şi public, o fac cu un sentiment de conjurat care nu-şi cunoaşte confraţii. Ceva de genul unui strigăt de recunoaştere şi al unei chemări în necunoscut: Hei, noi ăştia, cu patima snooker-ului, oare cîţi sîntem, oare cîţi mai sîntem?! Că publicul de sală şi de televiziune al acestor turnee englezeşti, galeze şi chinezeşti (!!!) e foarte mare, îl confirmă chiar transmisiile insistente şi generoase ale Eurosportului. Cred că e mare şi la noi şi e de aşteptat să iasă la vedere, dacă am organiza o competiţie cu ştaif, care să dea clasamente şi să instituţionalizeze un climat de civilizaţie în spectacolul sportiv de referinţă.

Fiindcă lucrul acesta îl realizează jocul numit snooker, acreditează un complet de reguli şi relaţii, atît la biliardul aflat în lumina reflectoarelor, cît şi la publicul din semiîntuneric care te ţine mîndru că eşti şi tu unul de acolo.

Mîndru că poţi să te manifeşti ca un lord şi să simţi competiţia chiar mai intens ca la fotbal. Emoţia controlată cu un maximum de civism, iată un mod de a o înţelege şi a o trăi intens, mai intens, la jumătatea distanţei dintre o participare afectivă şi una directă, în locul de la masă al jucătorului agreat.

Snooker-ul e unul din foarte puţinele sporturi în care publicul trebuie să-i ştie legile la fel de bine ca jucătorii şi, ştiindu-le, să poată urmări jocul cu ochii şi cu mintea, ca şi cum ar mînui el tacul. Publicul poate anticipa fiecare lovitură, o poate trăi cu senzaţia că a intuit corect traseul, locul şi efectele bilei albe. La snooker, n-ai încotro, chiar trebuie să te pricepi, iar perfecţiunea e accesibilă. Poţi anticipa fiecare secvenţă a scenariului pe care-l urmăreşti, derivînd şi el dintr-un scenariu în absolut, cu un breack de maximum de puncte. Snooker-ul este geometrie, fizică, stăpînire de sine, şah, antrenament cu cartea în mînă, civilizaţie, frenezie, rezistenţă fizică şi, mai ales, rezistenţă spirituală, respect în forme clasicizate, tensiune. În snooker, totul s-a mai făcut, dar ideea că acesul la desăvîrşire rămîne deschis e stimulatoare.

Partea proastă e că lucrurile astea le pricep şi le celebrează numai pasionaţii jocului. Competitori şi public deopotrivă. La fotbal, îl iei de mînă pe ignorant, îi spui că totul e să bagi beşica în aţe, şi insul se inflamează la fel ca veteranii tribunelor încă de la primul şut nimerit genial peste poartă. La finele primului meci, ignorantul e doctor în fotbal. Snookerul impune să fi ţinut şi tu un timp tacul sau să fi fost o vreme foarte aproape de masă, ca să-i simţi mecanica. Te obligă să gîndeşti fiecare mişcare o dată cu jucătorul şi să te ştii confirmat în cea mai bună dintre soluţii.

Aici e marea deosebire, în faptul că publicul a şi jucat partidele unui turneu, nu doar le-a contemplat.

Comentarii (33)Adaugă comentariu

Comentează