Incredibilele transferuri de amante în Liga I

Amatori şi profesioniste în fotbalul de tabloide

Iarna aceasta, transferurile de amante de la un fotbalist la altul şi, în cîteva cazuri, de la un fotbalist la alţii, au fost mult mai spectaculoase decît transferurile de jucători de la un […]

Amatori şi profesioniste în fotbalul de tabloide

Iarna aceasta, transferurile de amante de la un fotbalist la altul şi, în cîteva cazuri, de la un fotbalist la alţii, au fost mult mai spectaculoase decît transferurile de jucători de la un club la altul. S-ar părea că impresarii fetelor sînt mai pricepuţi ca ai fotbaliştilor şi că mercurialul silicoanelor e mai prosper decît al golurilor. Situaţia mai deschide un subiect, de natură să ne dea speranţe în viitor: e clar că n-am dat tot ce-i mai bun la export, că am păstrat talente la pat şi pentru piaţa internă. Nu numai pentru bodegile de centură, echivalentul Ligilor secundare, ci şi pentru localurile şi cluburile de fiţe din centrul Bucureştiului.

Un clasament al numelor de top, în care Hormonica, Poponeasca şi Fofoloanţa domină competiţia cu tot atîta autoritate ca sponsorii lor cu crampoane din campionat, n-ar avea alte criterii. Tot prime pentru victorii de prestigiu, tot oase rupte şi ochi învineţiţi la eşecuri de tot rahatul şi tot insolvenţe previzibile în subsolul bordelului, acolo unde se îngrămădesc ţîţele şi dosurile ieşite din forme, iar îndelung  consumatele mai driblează anii un sezon, două, şi mai joacă tradiţionala bătrînească pe bani mai rari, de la neplătiţii cu lunile din campionat.

Nu-i exclus ca acest campionat paralel al amantelor, cu un număr redus de licenţe, dar cu plăţile vedetelor la zi, să-i fi dat domnului Dragomir ideea unui clasament mai scurt. E greu de ţinut cu două paie trei măgari, dar nici să ţii atîţia armăsari în călduri cu numai cîteva prestatoare de elită nu-i uşor. Campionatul paralel al cuceririlor de prima pagină şi al fraierilor cu repetiţie ar mai rezolva o grijă a fotbalului românesc. I-ar garanta lui Victor Piţurcă o rezervă de consumabile la vedere pentru terminaţii de tezaur ai naţionalei. De ce să-şi potolească alde Mutu genitalitatea prin Serbia şi pe aiurea, cînd Federaţia le-ar putea oferi un prinos de sexualitate şi acasă? De ce să-şi ardă alde Tănase adrenalinele prin nişte şantane ţigăneşti de tîrguri, cînd piaţa liberă a farmecelor cu tarif mare e tot atît de liberă ca în marele fotbal european?

Nădăjduiesc să văd curînd acest clasament al fufelor fotbalului, nu doar răzleţit prin tabloide, ci la locul de merit în publicaţiile serioase. Şi nu singur, ci dimpreună cu acela al naivilor care au pierdut prosteşte, în relaţii de tractir, tot ce au cîştigat în teren, dîndu-şi duhul şi tinereţea. De cînd e lumea, nici un amant amator n-a ieşit în cîştig cu o amantă de profesie.