Pandurii – nici mister, nici miracol…
…Totuşi un paradox: ştim cel mai puţin despre echipa lui Grigoraş, deşi e echipa despre care măcar acum ar trebui să ştim totul
Interesant şi provocator, în cazul Pandurilor din Tg. Jiu, e faptul că despre această formaţie se scrie […]
…Totuşi un paradox: ştim cel mai puţin despre echipa lui Grigoraş, deşi e echipa despre care măcar acum ar trebui să ştim totul
Interesant şi provocator, în cazul Pandurilor din Tg. Jiu, e faptul că despre această formaţie se scrie puţin şi se vorbeşte şi mai puţin. Normal ar fi să aibă în toată media tratamentul onorant reclamat de performanţă: primul loc în clasament după o serie lungă de victorii şi nici un motiv ca lucrurile să se oprească aici. Dacă media toată pare timorată de situaţie şi în aşteptare, există un motiv: chiar e în aşteptare. Se manifestă reţinut, în funcţie de informaţiile, puţine şi lipsite de relevanţă, la care ajunge.
Dacă am şti toate dedesubturile finanţării clubului, aşa cum le ştim la toate celelalte cluburi de fotbal din prima ligă, poate că victoriile echipei lui Grigoraş ar căpăta un înţeles mai complet. O echipă care lasă în urmă Steaua, CFR Cluj, Vasluiul, Rapidul şi Dinamo, fără să-şi proclame obiectivele, are cu siguranţă ceva de ascuns. Acest ceva a fost amorsat într-o dezvăluire teribilă a Gazetei, vizavi de sursele de finanţare. Ar fi trebuit să avem o lămurire de la stat, de la Ministerul finanţelor, de la organele financiare locale, de la instituţiile care cercetează incompatibilităţile financiare la nivel înalt. Din acea anchetă rezulta că Pandurii sînt o echipă plătită din bani publici. Că treaba suporta un ocol pe la sindicate şi pe la o companie de stat, asta nu schimba fondul situaţiei. Sau dacă îl afecta, se întîmpla într-un singur fel: de la Pandurii nu mai primea nimeni nici o informaţie de natură să explice şi fiscal armonia care i-a permis lui Grigoraş să trimită un grup de anonimi pe primul loc.
Voiam să scriu atunci despre meritele lui Grigoraş, ca antrenor, dar ancheta Gazetei m-a blocat. Am aşteptat nişte consecinţe, dar singura urmare a fost împuţinarea şi mai drastică a informaţiilor privitoare la Pandurii. În campionat, Pandurii sînt un fel de stat în stat. Despre toţi fotbaliştii ştim ce contracte au, ştim şi cu cît şi cum sînt angajaţi antrenorii, cunoaştem convulsiile din bugete şi necazurile jucătorilor, numai la Pandurii e pace şi prosperitate. Cum, domnule!? Care e reţeta? Poate c-ar fi bine s-o cunoască şi U Cluj, şi Bistriţa, şi Craiova, şi Sportul. De ce atîta taină şi izolare la o afacere prosperă? Fotbalul profesionist e afacere, nu binefacere judeţeană!
Să ştie atunci şi naţiunea cine e pe statele de plată ale statului şi cu ce îndeletniciri.
M-am întrebat ce ar fi să se întîmple dacă Grigoraş şi Pandurii lui iau campionatul şi iarăşi m-am crucit. Bine, bine, îl iau, dar ce fac cu titlul? Răspunsul ne e la îndemînă: ce au făcut şi Urziceniul, şi Galaţiul, ce puteau să facă, dacă iţele erau trase pînă la sfîrşit de magnifica echipă Chiajna. O carieră internaţională scurtă şi bănoasă, cu diferenţa că la Pandurii n-o să ştim cine ia banii Europei.
Dacă greşesc, aştept nişte dumiriri convingătoare de la club. Şi nu numai eu. Le aşteaptă cu sufletul la gură şi cititorii Gazetei. Vorba lui Caragiale: minune, minune, dar s-o ştim şi noi! Nu de altceva, dar măcar să-l putem lăuda pe Grigoraş fără grija de a greşi, de a scrie legaţi la ochi şi cu verbul măsurat.