Paszkany şi Mureşan au avut dreptate!
CFR Cluj participă cu onoare la reciprocitatea cerută de fotbalul-afacere
Regula cercului e să se închidă. Cluburile care au echipe, dar n-au stadion şi public, ori au public şi stadion, însă au investitori, manageri şi antrenori cu probleme – profesionale, […]
CFR Cluj participă cu onoare la reciprocitatea cerută de fotbalul-afacere
Regula cercului e să se închidă. Cluburile care au echipe, dar n-au stadion şi public, ori au public şi stadion, însă au investitori, manageri şi antrenori cu probleme – profesionale, de caracter, de viziune – sînt cercuri care nu se închid. Vorbim de fotbal-afacere şi în cazul cluburilor care nu închid cercul. Calificarea echipelor noastre în fazele europene care dau mulţi bani induce în media noastră un gen de frenezie părtinitoare, unde afacerea e confundată cu cacealmaua. Toată lumea socoteşte cît vor încasa CFR Cluj şi Steaua, deşi ar fi cazul să socotim şi ce dăm în schimb şi cît cîştigă Europa din fotbalul-afacere cu parteneri din România.
Construind un club cu viziunea cercului care într-un deceniu trebuie să se închidă cu profit pentru toată lumea – parteneri, investitori, public continental, televiziuni, presă, naţiuni şi încă alţi termeni, Paszkany şi Mureşan ne-au mirat dintr-un început mai mult decît ar fi fost cuviincios. Urziceniul, Galaţiul, Rapidul şi chiar Dinamo n-au închis cercul. Au vrut să dea un tun şi atît. L-au dat, dar cu o definiţie clar de ciubuc. Cînd în joc sînt sute de milioane, cîteva milioane acolo, ciupite de la sistem, cu echipe ori fără public, ori fără stadioane, ori fără nimic din ce ar putea interesa piaţa mondială a fotbalului, poate să pară afacere, dar tot ciubuc sînt. Paszkany şi Mureşan au avut dreptate, nu numai prin răbdarea şi criteriile cu care au construit afacerea de nivel continental CFR Cluj, ci şi prin aceea că ea s-a confirmat la termenul aşteptat şi cu benefiicii considerabile de ambele părţi: Clujul şi UEFA.
Noi, românii, am fost atît de surprinşi de ce ni s-a întîmplat după 1990 încît vizavi de cele mai multe construcţii cu viziunea cercului care trebuie să se închidă, am amestecat mirarea cu indignarea. Recunosc că şi eu am fost mai mult contrariat de formula de plecare a CFR-ului, cu puhoiul acela de străini şi că m-am întrebat ce fel de echipă românească e aceea fără români. Or, Paszkany şi Mureşan n-au făcut altceva decît să ignore prejudecăţile perioadei şi să rostuiască o formaţie în termenii îngăduiţi, dacă nu chiar promovaţi de UEFA şi de FIFA. De ce să te încurci cu încă o regionalizare cînd cercul are acoperire mondială?
Acum CFR CLUJ nu doar cîştigă bani mulţi în Liga Campionilor. Ci şi participă la ecuaţia onorantă a reciprocităţii. Echipă, stadion, public mare, administraţie solidă şi peste toate acestea, ori mai bine zis datorită acestora, un interes marcat al pieţei continentale pentru o echipă din România. Nu musai românească, ci din România, stat european.