De banii fotbalului fac mişto doar cei care nu-i au

Ingineriile de la Chiajna sînt, de fapt, nişte găinării de subingineri şi de maiştri

Tot ce are un trecut pe bani a născut zicale, aforisme, anecdote. Umorul apare după ce încep să funcţioneze legile şi regulile. Cu banii fotbalului însă […]

Ingineriile de la Chiajna sînt, de fapt, nişte găinării de subingineri şi de maiştri

Tot ce are un trecut pe bani a născut zicale, aforisme, anecdote. Umorul apare după ce încep să funcţioneze legile şi regulile. Cu banii fotbalului însă nu glumeşte nimeni. Sînt mulţi, prea mulţi ca să poată fi controlaţi, iar lumile care-i circulă sînt prea dure şi prea vaste ca să ţină seamă de legi. În banii fotbalului, regulile şi legile, ca în toate domeniile fără o istorie aşezată, sînt făcute spre a fi călcate. Cît timp faci un blat la Chiajna şi poţi să pariezi pe el la Singapore, statul nu poate fi decît încă un spectator la blaturi. Cei dovediţi şi condamnaţi au fost ori neglijenţi, ori proşti, ori au ignorat regulile nescrise ale banilor din fotbal. Aici e cheia afacerii: regulile nescrise sînt puţine şi de aceea funcţionale. Banii fotbalului îi centrifughează şi-i dă pe mîna statului pe neglijenţi şi pe proşti.

Toate discuţiile despre Chiajna şi ingineriile lui Reghecampf, toate speculaţiile vizavi de viaţa secretă a lui Şumudică ţin de spectacolul cel mare, cel adevărat, de după meci, nu de banii fotbalului. Cine se inflamează la blaturi înseamnă că nu a priceput nimic din Liga lui Mitică şi din biografia lui Mircea Sandu. Fotbalul e un paravan şi un mecanism. Trebuie să fii un întîrziat în veac, ca să numeşti fotbalul românesc sport. În cîteva ţări, da, fotbaliştii au o formaţie de sportivi, dar tot ce conta în Anglia, cînd a fost inventat fotbalulul, nu mai contează nici în Anglia. Contează mai mult ca în alte ţări, dar nu ca odinioară. Tot ce pare secret în existenţa unor echipe ca Urziceni, Chiajna, Mioveni, Sportul sau Bistriţa e, de fapt, la vedere. Aici e nebunia, că insistăm să vorbim de aranjamente greu de probat, deşi totul e pe faţă, cu banii pe masă. De la maeştrii blaturilor cu statul, cu fiscul şi cu partidele.

Reghecampf e diversiunea pe care Liga şi Federaţia o aşteptau ca pe sfintele moaşte, ca să mai potolească o vreme presa şi publicul. Dintre toate afacerile cu fotbal, aranjamentele de la casele de pariuri sînt cele mai mici. La Chiajna, banii nu sînt plimbaţi cu valiza, ci cu poşeta. N-ar fi exclus ca Liga şi Federaţia să pună de un mic linşaj la madam Reghecampf. Cînd se înmulţesc ciubucarii şi şumudicarii, se strică mercurialul. Meciurile încep să se vîndă cu sacoşa, nu cu geamantanul.

ÎI vezi tu, dragă cititorule, pe alde Reghecampf şi Şumudică la masa tratativelor pentru titlu şi primele şase locuri? De aceea, vin şi zic: scandalul pariurilor nu e un scandal. E modul în care banii fotbalului încep să producă proverbe, zicători şi glumiţe. Trebuie să se rîdă şi la Ligă de ceva. De „Mitică la brutărie” nu se rîde.