Anii goi, despre care nu se vorbeşte

Banii fotbalistului, care gîndeşte numai cu picioarele, nu-i ajung, oricît de mulţi ar fi, pentru toată viaţa

Despre vedetele zilei în fotbal se scrie şi se vorbeşte doar pînă ce îşi încheie cariera pe gazon. Cîţiva devin antrenori cu rezultate […]

Banii fotbalistului, care gîndeşte numai cu picioarele, nu-i ajung, oricît de mulţi ar fi, pentru toată viaţa

Despre vedetele zilei în fotbal se scrie şi se vorbeşte doar pînă ce îşi încheie cariera pe gazon. Cîţiva devin antrenori cu rezultate şi interesează din nou media. Dar numai cîtă vreme activează în liga întîi sau în străinătăţi. Ceilalţi, covîrşitoarea majoritate, devin iarăşi subiecte de prima pagină, pentru o zi sau mai multe, cînd sînt pe moarte, cînd au ajuns pe drumuri sau cînd alcoolul îi face de nerecunoscut şi îi trimite jos, jos de tot. Lista „briliantelor” de odinioară ucise de ciroză înainte de senectute e mult mai lungă decît o ştim din gazete. Între sfîrşitul carierei de fotbalist de top şi sfîrşitul în cel mai profund anonimat e un vid căruia nu-i lipseşte nimic ca să se cheme istoric. Este istoria jenantă a unei pături sociale marcate de glorie, care rămîne fără bază. E palatul clădit direct pe nisip.

Vedetele fotbalului sînt în atenţia fanilor şi a unui public lesne de fericit cu legende pline cu sclipici numai în zilelele în care îşi cumpără, cu sute de mii de euro, vile şi maşini de mare reprezentare, nu şi cînd, terminaţi ca jucători, rămîn fără ele. Nu am citit nici măcar o ştire despre ziua cînd fostul mare mingicar a fost nevoit să-şi vîndă bolidul sau casa. Cei realizaţi în familie, în afaceri onorabile sau în societate, după ce s-au lăsat de fotbal pot fi număraţi pe degetele unei mîini. Banii din fotbal se topesc de regulă la scurt timp după ce „prinţul”, „diamantul” şi „geniul driblingului” nu mai au contracte.Aceşti ani de vid sportiv şi biografic nu interesează pe nimeni, deşi, dacă ar fi cercetaţi şi înţeleşi în toată adîncimea adevărurilor lor, poate şi vieţile fotbaliştilor din perioada de uriaşă notorietate ar avea un înţeles mai complet şi o direcţie.

Cauza pentru care nu se mai scrie şi nu se mai vorbeşte deloc despre deceniile fără nici o definiţie pozitivă de după retragerea din activitate a „subiecţilor” citaţi pînă nu demult numai cu majuscule cît palma e una şi de natură să-i descurajeze pe curioşi: nu e nimic de scris, iar ce ar fi e de un cenuşiu ce anunţă neantul. Scrisul, cititul şi socotitul, dacă nu se învaţă cînd le învaţă toată lumea, rămîn pe vecie un prag de netrecut. Oricît de mulţi bani i-ar dat fotbalul tînărului care gîndeşte numai cu picioarele, nu-i ajung decît prin excepţie pentru toată viaţa.