Mistere dezlegate şi legate din nou…

…de DNA, de ANAF, de Procuratură şi de alte instituţii vrăjite de banii fotbalului

Fotbalul românesc e stat în stat şi multă vreme de acum mai departe, indiferent de ce se întîmplă în alte ţări, nici o guvernare românească n-o […]

…de DNA, de ANAF, de Procuratură şi de alte instituţii vrăjite de banii fotbalului

Fotbalul românesc e stat în stat şi multă vreme de acum mai departe, indiferent de ce se întîmplă în alte ţări, nici o guvernare românească n-o să rişte un atac fiscal direct şi masiv asupra mafiilor transferurilor, a pariurilor, a contractelor măsluite şi a comisioanelor nesimţite, pentru că toate acestea reprezintă şi o cîtime de mafie de stat, cu participarea directă a unor organizaţii şi instituţii. Statul nu-şi bagă nasul în relaţiile misterioase şi privilegiate ale Armatei, ale Ministerului de Interne şi ale mineritului de stat cu fotbalul fiindcă şi-l rupe. Şi dacă şi-ar rupe doar nasul, dar poate să-şi rupă şi gîtul. Din această încîrdăşire naţională a unor ministere şi reţele sindicale ori primării şi consilii judeţene cu întreita mafie FRF, Ligă şi Cluburi nu lipseşte decît popimea, ca afacerea să aibă o oblăduire cu efect electoral de neatins. Din punct de vedere fiscal, doar biserica e mai peste legi decît fotbalul.

Federaţia şi Liga au hotărît că datoriile cluburilor către stat nu mai sînt de competenţa comisiilor de licenţiere, fapt care ar trebui să amorseze o reacţie promptă şi dură a Ministerului Finanţelor, întrucît decizia celor două foruri ale fotbalului reprezintă un îndemn desluşit la împotrivire şi ocolişuri fiscale. Cu alte cuvinte, Federaţia şi Liga sfidează întregul sistem economic făcînd din fotbal un sistem închis de tipul „prinde-ne dacă poţi, că nouă ni se rupe de statul vostru!”.

De ce Ministerul Finanţelor nu are nici o replică la chemarea aceasta obraznică la nealiniere fiscală nu e un mister chiar de nedezlegat. Mai mult, misterul a fost desfăcut în mai multe rînduri de media, de ANAF, de DNA şi de Procuratură, ca să fie legat repede la gură, să nu mai răsufle tot de avangărzile fiscale ale statului.

Motivul e unul singur şi cu efecte uşor de intuit: orice ieşire sindicală în stradă, orice zbatere publică a pensionarilor militari, orice manifestare individuală de protest, oricît de dramatică ar fi ea, şi orice altă formă de rezistenţă la măsurile fiscale împovărătoare ale guvernului nu înseamnă nimic, în comparaţie cu ce-ar putea însemna un şantaj cu întreruperea campionatului. Nimeni nu poate anticipa dimensiunile reacţiei publice la o grevă a fotbalului. Mircea Sandu, Dumitru Dragomir şi cei cîţiva patroni de cluburi mai mult decît penali ştiu ce uriaş mijloc de şantajat statul e campionatul şi mai ştiu că sînt apăraţi de acesta.