„Profesionişti” într-un campionat de amatori

Sînt profesionişti numai cei care trăiesc toată viaţa bine din meseriile fotbalului În toate interviurile cu fotbaliştii care se transferă ori sînt – ca şi servitorul lui Don Juan – în penibila şi continua căutare a unui patron mai bun, […]

Sînt profesionişti numai cei care trăiesc toată viaţa bine din meseriile fotbalului

În toate interviurile cu fotbaliştii care se transferă ori sînt – ca şi servitorul lui Don Juan – în penibila şi continua căutare a unui patron mai bun, intervievaţii fac mare caz de condiţia lor de profesionişti. Deşi profesionişti sînt şi asfaltatorii, şi frizerii, şi instalatorii, fotbaliştii îşi zic toţi profesionişti cu aerul că aparţin unei elite. Or fi ei ce-or fi ceilalţi români, dar ei, rataţii fotbalului cu tribune goale, sînt profesionişti!  Transferabilii nu sînt nişte analfabeţi cu gîndul numai la bani, maşini, baruri şi femei, ci seniori ai gazonului, aleşii show bizz-ului, lorzii, prinţii, regii, briliantele şi diamantele televiziunilor. Ce mai încolo- încoace, egalii profesioniştilor de la FC Barcelona şi Chelsea. Doar că ăia de la Barcelona şi Chelsea au fost mai norocoşi!

Cuvîntul profesionist a intrat în uz imediat după 1990 şi a fost folosit excesiv, adesea şi abuziv, ca şi cum sportul nostru voia să se cureţe rapid de minciuna comunistă a amatorismului. Publicul de vîrsta a trei al publicaţiilor şi al spectacolului sportiv ştie că, înainte de 1990, cuvîntul profesionist se referea numai la sportul occidental şi conţinea o doză de invidie dublată de dispreţ. Adică, uite că noi, amatorii din socialism, care primim numai diplome, nu bani, ca ăia din capitalism, sîntem mai buni ca ei! Tinerii gazetari sportivi ar deveni cu adevărat ziarişti profesionişti dacă ar cunoaşte la amănunt istoria adevărată a „succeselor sportului amator” de la noi. Toţi marii noştri performeri, dar absolut toţi au trăit şi mai trăiesc doar din sport, nu din diplomele universitare false şi din  meseriile, în fals şi ele, cu care participau la competiţiile de amatori.

Nadia Comăneci era olimpică amatoare! Minciuna era maximă. Performerii noştri cîştigau titluri şi medalii europene, mondiale şi olimpice, dar imensa majoritate nu avea nici o meserie. După ce o sfîrşeau cu performanţa, trăiau bine din solde mincinoase, ca ofiţeri vopsiţi la Steaua şi Dinamo, ori modest şi chiar prost, adesea la marginea societăţii, ca oameni ai nici unei meserii şi ai unui zaţ de glorie veche. Amatorismul comunist a nenorocit mii de tineri, la fel cum îi nenoroceşte şi „profesionismul” de trei parale de azi.

Cine va scrie biografia reală a celor mai mulţi dintre celebrii de odinioară ai sportului „amator”  va scrie o dramă cu eticheta unui produs de lux.