Prăbuşirea în adevăr

De la banii negri la banii albi. Aceasta e criza din fotbalul nostru

Oamenii nu cad numai în minciună. Cad şi în adevăr. Se şi prăbuşesc în adevăr. Atîta doar că nu le pică bine să recunoască asta. Ar trebui […]

De la banii negri la banii albi. Aceasta e criza din fotbalul nostru

Oamenii nu cad numai în minciună. Cad şi în adevăr. Se şi prăbuşesc în adevăr. Atîta doar că nu le pică bine să recunoască asta. Ar trebui să se considere vinovaţi pentru eşecuri, s-o declare şi să caute o reparaţie din condiţia de vinovaţi. E însă mai simplu să dai vina pe alţii şi pe orice. Fotbalul nostru s-a prăbuşit în adevăr, dar dă vina pe criza mondială. Două lucruri pot să semene, dar să aibă cauze diferite. În România, criza din fotbal are nişte cauze sută la sută româneşti: trufie, nepricepere, palavre şi corupţie tolerată, ba chiar şi stimulată de stat.

Normal e ca, la valoarea fotbalului nostru, la starea jalnică a dotărilor şi la media jenantă de spectatori pe meci, toate salariile să fie mici. Un optimum de normalitate avem la Galaţi. Toată lumea vorbeşte de minunea de la GalaţI cînd, de fapt, nu-i nici o minune. La Galaţi, relaţia corectă dintre dorinţe şi posibilităţi, a dus echipa pe primul loc. E destul ca o echipă, precum Galaţiul, să existe numai din adevăr, ca minciuna de la Dinamo, de la Steaua şi de la CFR Cluj să ducă cluburile în jos. Ca să nu mai vorbim de Minciuna Maxima de la Craiova şi de stranierii de liga a treia ai Rapidului.

Reducerile drastice de contracte înseamnă o cădere sănătoasă în normalitate.  Salariile mari, de 350.000 de euro, pentru nişte străini aduşi din nişte campionate unde tot ce-i puţin e mult mai mult decît la noi au fost o păcăleală, din care au tras profit nu numai amărîţii importaţi cu un statut contrafăcut de vedete, ci toată structura campionatului. Dintr-un contract de 350.000, stranierul abia de ia jumătate. Cealaltă jumătate merge la intermediarii din afara şi din interiorul cluburilor. Tinerii plătiţi cu 120.000 de euro ca să joace la echipa a doua, deşi primesc jumătate, sînt mai mult decît mulţumiţi cu statutul lor de rataţi şi de servi pentru inginerii financiare. Ce-i de colea să fii un ratat, dar să cheltuieşti ca un realizat?

Cu bani albi şi cu fiscalitatea în regulă, nici o echipă cu pretenţii nu are cum să plătească sute de mii de euro pentru nişte transferuri fraudate şi un loc retrogradabil ori pe la mijlocul clasamentului.