Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Ce aveţi, băi, invidioşilor, cu băiatu’?

Aşa-i întotdeauna cînd nu-s evenimente, devine subiect un Cristi Tănase oarecare

Iată un lucru cu care nu sînt de acord! Cum scapă şi drăguţul de Cristi Tănase la o fiţă, la nişte echitaţii cu o copertă de la Click sau […]

luni, 10 ianuarie 2011, 2:10

Aşa-i întotdeauna cînd nu-s evenimente, devine subiect un Cristi Tănase oarecare

Iată un lucru cu care nu sînt de acord! Cum scapă şi drăguţul de Cristi Tănase la o fiţă, la nişte echitaţii cu o copertă de la Click sau la o beţie cu spitalizarea inclusă, toată media e pe el! Dacă asta nu se cheamă invidie, atunci nu mai ştiu eu ce-i invidia. Păi, cum vreţi voi, mă, iritaţilor, să moară Cristi Tănase alcoolic la cincizeci de ani, ca atîţia din marii noştri talentaţi cu piciorul şi geniali cu paharul, dacă n-o ia din timp pe ulei? Şi ce dacă şi-a rupt oasele într-o cîrciumă? Ar fi fost mai bine dacă şi le rupea la Ateneu sau la Biblioteca Centrală? O ştie toată lumea, că de aceea a dat mioritica noastră atîtea zicale de largă folosinţă naţională: important nu-i cît de spart e osul, important e cît şi cui i-ai fript-o.

Spuneţi-i voi, bă, confraţilor, dacă sînteţi deştepţi, ce-ar trebui la banii lui să facă în vacanţă fotbalistul? Să-şi răsucească mintea ascultînd toată ziua manele? În opinia mea, şase ore pe zi e destul, iar din cîte s-a scris şi s-a vorbit, Tănase nu ascultă niciodată mai mult. Deci, cu mintea e în grafic. Să lupte o săptămînă cu “Idiotul” lui Tolstoievski, ca pe urmă să-l arate toată lumea cu degetul ca pe un pervers nimerit între fotbalişti? Să discute la televizor legea educaţiei şi să-şi enerveze patronul? Tănase e în grafic. A început cum se începe în fotbal, direct cu ratarea, şi va sfîrşi speranţă, cum sfîrşesc mai toţi cei care cîştigă, la douăzeci de ani, mai mulţi bani decît au învăţat ei să numere.

Aşa-i în vacanţe, presa n-are evenimente. Face dintr-un nimic şi dintr-un nimeni subiect de prima pagină. Ei, dacă salubritatea l-ar culege pe Cristi Tănase dintr-un şanţ sau l-ar fugări poliţia, după ce a omorît un om pe trecerea de pietoni, atunci, da, ar merita să vorbim tot timpul despre el. Promite, are perspective reale de a scăpa de puşcărie, sînt şanse să devină briliant şi apoi piatră ponce. La urma, urmei, cît cîştigă din ce e şi mai ales din ce nu e şi n-o să fie niciodată Cristi Tănase? Cu banii pe-o lună de stat în ghips abia de poate să cumpere treizeci de medici primari şi tot atîţia universitari. Ăştia-s bani?! Cristi Tănase, oricît s-ar strădui el să ţină pagina-ntîi cu fleacuri lui, n-o să fie niciodată suficient de avut ca să cumpere un întreg Minister al Apărării, cu miniştri cu tot, plus o jumătate de Justiţie, aia cu vedere spre Cotroceni. Aşa stînd treburile, nu ne rămîne decît să ne batem gura cu ce ştim noi, românii, mai bine, cu Mutu. Fiindcă dinspre partea lu’ alde Surdu şi Ologu, slabe speranţe.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

Comentează