Profesorul de subiecte

În alte lumi culturale, cărţile lui Radu Cosaşu ar fi instituţionalizat un gen literar de elită, foarte potrivit cu veacul şi cu noile clase de cititori, care merg la esenţe.

Iar genul s-ar fi chemat Scriitor de subiecte. Ori, mai […]

În alte lumi culturale, cărţile lui Radu Cosaşu ar fi instituţionalizat un gen literar de elită, foarte potrivit cu veacul şi cu noile clase de cititori, care merg la esenţe.

Iar genul s-ar fi chemat Scriitor de subiecte. Ori, mai bine zis, Scriitor de subiecte la ziar. Îi sînt dator lui Radu Cosaşu pentru ceea ce scriu şi sînt, întrucît prozele lui scurtissime mi-au dat motive, încă din anii 1970, să mă definesc fără ezitări ca gen. Sînt şi eu tot un Scriitor de subiecte. Dacă aș fi fost singurul pe acest gen, singurul pe moşie, mi-ar fi fost tare greu. Nu-i rău să fii unic, dar e mai bine să ai înaintaşi.

Ar fi exagerat să spun că Radu Cosaşu mi-a fost profesor de subiecte, însă îndemn şi îndrăzneală mi-a dat. Foarte probabil că în acest chip i-a urnit din loc şi pe alţii. Am conştientizat imediat condiţia sa de înaintaş de forţă atunci cînd i-am citit cartea “Un August pe un bloc de gheaţă”. În acea vreme, eram înnebunit după prozele scurte şi foarte scurte ale lui Cehov şi ale lui Julio Cortazar. Cărţile cu parabole scurte ale lui Radu Cosaşu au însemnat un fapt de integrare a prozei româneşti la o  problematică general umană.

Scrisul lui Radu Cosaşu, atît cel din cărţi, cît şi acela de la ziare, are două calităţi pe care autorii noştri de istorii ale literaturii române le ignoră. Textele lui Radu Cosaşu, în cea mai mare parte, sînt traductibile şi antologabile. Problematica lui e general
umană. Pot fi înţelese cu mult folos emoţional şi artistic şi în alte ţări. A doua mare virtute a lor e că pot fi citite şi peste nişte ani. Literatura română de după 1945 e mai degrabă regională.

N-a interesat în afara ţării, nu mai interesează nici în România. Nu suportă transpuneri în alte limbi de circulaţie. În alte lumi mai deschise la spirit, scrisul savuros şi stilistic foarte controlat al lui Radu Cosaşu ar fi făcut şcoală. Noi, românii, considerăm că nu-i tocmai în regulă dacă aparţii unei şcoli şi dacă ai avut un exemplu cu valoare de şcoală. Noi, românii, sîntem cam nepregătiţi pentru un scris la ziar cu valenţe artistice. Dacă n-a creat o şcoală, Radu Cosaşu a format, în schimb, un tip de cititor mai mult decît emancipat.

E vorba de cititorul care citeşte nu un ziar, ci ziarul la care scrie Radu Cosaşu şi, dimpreună cu el, alţi cîţiva gazetari cu stil.