N-am vrut să piardă Germania…

…am vrut doar să cîştige Spania. Anglia şi Argentina au jucat nemţeşte, contra firii lor, şi au pierdut

Spania nu i-a permis Germaniei o repriză întreagă să se apropie de minge, fiindcă a putut, efectiv, s-o facă . A putut […]

…am vrut doar să cîştige Spania. Anglia şi Argentina au jucat nemţeşte, contra firii lor, şi au pierdut

Spania nu i-a permis Germaniei o repriză întreagă să se apropie de minge, fiindcă a putut, efectiv, s-o facă . A putut să gonească mingea pe tot terenul, pînă ce Germania s-a împrăştiat psihic, iar ca urmare a acestui fapt, şi tactic. 

Se vorbeşte excesiv despre tactici şi viziuni ale jocului, deşi numai formaţiile foarte, foarte tehnice pot ajunge la conduite legate şi de manual. Ce poate un antrenor să-i ceară Spaniei nu poate să-i ceară Albaniei. Prima repriză a avut tot cinismul unui meci de box de cazinou, în care celebrul Pumn de Fier izbeşte năprasnic în gol şi se pierde cu firea luptînd cu aerul. Spania  a făcut cel mai spectaculos antijoc de la Mondiale lovind mingea perfect, înnebunind mingea şi obligînd adversarul la o mare osteneală în vid. La un box complet cu umbra.

Pare o naivitate ce spun, dar Spania nu şi-a propus să bată Germania. Şi-a propus doar ca Germania să piardă. Nu-i aşa că-i altceva? A mizat, ca în luptele japoneze, în care inteligenţa tactică e peste aceea fizică, pe excesul de avînt istoric al Germaniei. Într-o luptă dreaptă, teutonă şi cavalerească, Germania ar fi terminat Spania pînă la pauză. Anglia şi Argentina au luptat om la om cu Germania şi şi-au consumat în jumătate de ceas toată identitatea. N-au mai ştiut ce fotbal trebuiau să joace. Au pierdut jucînd pînă la sfîrşit nemţeşte. Cu Germania nu-i recomandabil să lupţi om la om, deoarece în teren unsprezece nemţi sînt ca unul cît unsprezece. 

Nu-s fericit că a cîştigat Spania, dar aş fi fost foarte necăjit şi cumva şi jignit dacă Germania bătea iarăşi cu 4 – 0. Ar fi însemnat că formula germană de umanitate e singura eficientă şi glorioasă, indiferent de cum trăim unii şi alţii pe planetă. Destul ca să-ţi vină să pleci pe Marte. Cu Spania şi Olanda în finală, simţim că încă există soluţii în cele mai grele situaţii, ceea ce omeneşte e încurajator.

Rămînînd la cele strict sufleteşti, nu numai că nu m-am bucurat că a pierdut Germania, dar chiar m-am simţit trist dimpreună cu jucătorii. Un 4-0 cu Spania şi încă un 4-0 cu Olanda în final ar fi fost un scenariu de supraoameni. Or, dacă e să merg la fotbal ca să fiu strivit, umilit, pus la pămînt de nişte supraoameni, mai bine joc bambilici.
at psihic, iar ca urmare a acestui fapt, şi tactic.