De-alde Buşi, care-aşteaptă pe la uşi

Jaful, ca ofertă: nu există mobil, nu e vorba de bani, deci nu există vinovaţi

Pe Cătălin Buşi, centralul meciului Astra – Steaua, nu trebuie să-l bănuim de nimic penal. Omul ştia că, înmulţindu-se arestaţii din arbitraj, a fost invitat […]

Jaful, ca ofertă: nu există mobil, nu e vorba de bani, deci nu există vinovaţi

Pe Cătălin Buşi, centralul meciului Astra – Steaua, nu trebuie să-l bănuim de nimic penal. Omul ştia că, înmulţindu-se arestaţii din arbitraj, a fost invitat să-şi prezinte oferta pentru colecţia de toamnă-iarnă. Nu i s-a dat, cum greşit au gîndit mulţi confraţi din presă, o şansă, pe care a ratat-o. Dimpotrivă.  Lui Buşi i s-a deschis  uşa, ca să arate ce are de gînd, în cazul în care va arbitra numai în Liga-ntîi. Buşi a dat un  examen şi l-a trecut cu nota maximă. Va primi două etape de suspendare reduse la una, dar va arbitra meciurile cu probleme, aşa cum i se va cere. Iar pe cele fără probleme, corect, adică după mercurialul şpăgii. Nu contează cine şi ce o să-i ceară. Se va şti la momentul potrivit. Important, pentru Buşi şi pentru anonimii care aspiră la fluierele împuşcăriabililor e să li se dea prilejul de a fi canalii. Felul în care Buşi şi-a dovedit disponibilitatea în acest sens e mai mult decît un examen luat. E un angajament. În mafii, aspiranţii la statutul de ucenic trebuie să vină ei, fără a li se cere, cu un avans la loialitate. Ucid din proprie iniţiativă un duşman al clanului şi naşul ia aminte: E băiat bun, ia să-l punem la treabă!

Asta a şi aşteptat Buşi, să omoare un meci fără să i se comande. E băiat bun, au exclamat în consens federalii, mai marii Ligii şi luptătorii din provincie pentru marele tort european, din toamnă o să-l punem la treabă pe bani!

Pentru modul în care a arbitrat pro Steaua, la Buzău, Buşi nu poate fi decît înjurat. N-a fost mituit, nu a primit nici un ordin de nicăieri, greşelile lui sînt din categoria celor care nu suportă interpretări: dacă nu e mită, înseamnă că e prostie. Or, pentru prostie sancţiunile sînt suportabile şi nu apar în CV. Toţi sîntem datori într-o viaţă cu o tîmpenie, iar cei mai mulţi o facem fără nici un folos. Buşi a înţeles perfect mersul vremurilor. O tîmpenie e o investiţie. Buşi a venit printre primii cu dovada că  pricepe, chiar şi fără să i se ceară, din ce parte bate vîntul. Nu-i deloc sigur că o să bată dinspre Steaua, dar e sigur că n-o să bată dinspre Astra.

Ceea ce a făcut arbitrul Buşi se cheamă jaf de întîmpinare. Nu există mobil, nu e vorba de bani, deci nu există nici vinovat. Buşi nici măcar nu e o persoană. El e un “clasic românesc”. E un ins lipsit de demnitate, într-o ţară în care a fi lipsit de demnitate e mai mult decît un talent. E un dat istoric.