Refuzaţi la export!

Orice macaronar care nu încape în fotbalul peninsular face carieră în România Un ziarist din Finlanda, căruia i-am lăudat înainte de revoluţie, la gustarea profesională de după un meci interţări, un salam de-al nostru fiindcă-i “refuzat la export”, l-a gustat […]

Orice macaronar care nu încape în fotbalul peninsular face carieră în România
Un ziarist din Finlanda, căruia i-am lăudat înainte de revoluţie, la gustarea profesională de după un meci interţări, un salam de-al nostru fiindcă-i “refuzat la export”, l-a gustat şi a strîmbat din nas. E atît de prost, a zis nordicul, că noi nici la export nu l-am trimite! Există, prin urmare, păreri atît de diferite, în ce priveşte reprezentarea prin produse, încît nici nu se mai cheamă păreri, ci politici.

Ce-i ciudat şi, cum spune o reclamă, “clasic românesc” e modul în care-i privim şi azi pe fotbaliştii şi pe antrenorii noştri “refuzaţi la export”. Îi privim cu admiraţie, la fel ca pe salamul acela refuzat cîndva de alţii. Ogăraru, care n-a făcut nici o brînză în Olanda, e aşteptat ca o delicatesă. Una e să nu fii bun în Olanda şi alta să nu fii bun în Cipru. Mai bun decît a nu fi bun în Olanda e să fii dat afară din Germania. Contează foarte mult cine nu te mai vrea, cine s-a păcălit cumpărîndu-te şi te trimite acasă cu coada între picioare. Dacă nu avea handicapul de puncte de acum, Rapidul ar fi luat precis titlul. La urma urmei, are în sfîrşit un antrenor refuzat la export. E drept c-ar fi fost mai credibil unul care n-a făcut faţă în Rusia, dar nici unul care a capotat în Bulgaria nu-i rău.

Pe scara valorilor neconfirmate în alte campionate, un antrenor care n-a rezistat într-o ţară arabă sau din America Centrală  e mai bine văzut acasă ca unul care urcă o echipă de provincie pe podium. Orice macaronar care nu încape în fotbalul peninsular şi care vine la noi cu blazonul de a fi fost de prisos la el acasă, în Italia, face carieră. Nu ia titlul, nu sperie pe nimeni cu meseria lui, dar are blazon: e nedorit de o casă mare! Formaţiile noastre de top s-au orientat primele spre reşapaţi, cu care speră să ia titlul. De ce să ia titlul cu atîţia jucători “refuzaţi la export”?  Păi, cum de ce? Ca să-i poată vinde iarăşi ca noi, iar după un an să-i răscumpere cu mare tam-tam în condiţia mai mult decît onorantă de vedete date afară de la mai multe echipe străine, nu doar de la una.