Cei patru mititei mai sînt trei: Mititelu şi Solomon

Există şi pitici de doi metri, iar primarul Craiovei e unul din ei Universitatea Craiova ar putea fi prima echipă de fotbal din Europa care dispare din prea multă dragoste. Un gen de dragoste judeţeană unică şi de nedefinit în termenii […]

Există şi pitici de doi metri, iar primarul Craiovei e unul din ei Universitatea Craiova ar putea fi prima echipă de fotbal din Europa care dispare din prea multă dragoste. Un gen de dragoste judeţeană unică şi de nedefinit în termenii omenescului întreg la cap şi la simţiri, în care patriotismul local e metastaziat de trufie, iar generozitatea şi rapacitatea seamănă atît de mult, încît nimeni nu mai ştie unde se termină una şi unde începe alta. Ar mai fi ceva propriu sponsorilor olteni, în dragostea lor plină de zel pentru fotbal. E greu de găsit un alt loc pe continent şi chiar în ţară, unde iubirea să conţină atît de multă prostie, fudulie şi ranchiună. Atîta patologie patriotică şi agresivitate publică. Neţoiu, Dinel Staicu şi Mititelu, dimpreună cu primarul penal Solomon, n-au în comun doar ambiţia de a sacrifica Universitatea, pe altarul unei iubiri de multe milioane de euro, ca s-o poată apoi jeli, ca pe marea lor iubire, pe lei, ci şi statura. Deşi e mătăhălos şi mare cît uşa, pe dinăuntru Solomon e tot un frustrat de un metru şaizeci. Există şi pitici de doi metri, iar Solomon e unul din ei.Una din legile meseriei de jurnalist spune să nu discuţi un dat fizic ca pe o cauză a lucrurilor. Întrucît nici eu nu sînt un malac, întrucît cunosc pe propria-mi piele grijile omului de statură mijlocie, nu pot să nu observ că Neţoiu, Dinel şi Mititelu par ieşiţi dintr-un ou. Nu statura îi face gemeni, ci firea, manierele, nevoia clinică de revanşă, precipitarea în relaţiile cu semenii şi nu în ultimul rînd grosolănia. Cine spune Mititelu, se gîndeşte automat la Neţoiu şi la Dinel Staicu. Şi invers. Sînt toţi trei parte egală în ecuaţia distrugerii Universităţii. Iar mai presus de ei, terminînd oficial tot ce-au început să strice la negru cei trei mici giganţi ai fotbalului afacere, marele mititel Solomon, primarul sub a cărui orînduială Craiova a devenit oraşul clanurilor şi al violenţelor de tip mafiot.La istoria unui club cu adevărat merituos, cei patru au scris ultimul capitol, epilogul ruşinii şi ameninţarea retrogradării. Dacă Mititelu, în dorinţa sa clinică de răzbunare, ar fi mutat echipa la Sighetu Marmaţiei, nu s-ar fi minunat nimeni. Nici măcar Dumitru Dragomir, omul pentru care  Turnu Severin sau SînNicolau Mare sînt tot un fel de Craiova, dacă vin banii la Ligă. Sincer vorbind, n-am fost un fan al oltenilor şi asta dintr-o pricină pur didactică: toate “Politehnicile” şi “U”-urile noastre i-au umplut de licenţe pe nişte semidocţi şi  analfabeţi. Fotbaliştii, e adevărat, n-au nici o vină, dar nici noi, şcoliţii pe bune nu putem îndura la nesfîrşit confuzia şi metaforele de presă prosteşti şi profund jignitoare, gen “Oţelarii de la Dunăre”, “Politehniştii ieşeni” ori “Universitarii din Bănie”. Dac-o ţinem tot aşa, putem fi somaţi de tribunale să le zicem universitari şi distinşilor intelectuali Dinel, Gigi şi Mititelu. Faptul însă că nu le-am compus ode şi deliruri de presă craiovenilor nu numai că nu mă împiedică să sper la alungarea cu biciul a negustorilor veroşi din templu, dar chiar mă obligă să susţin intervenţiile în forţă ale DNA-ului. Dacă-i bal, atunci să cînte muzica!