Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Ce treabă am eu cu banii lor?!

Fotbalul dă societăţii româneşti cel mai mare număr de tineri fără nici un viitor       De 4 ani, de cînd e la Steaua, Răzvan Ochiroşii joacă rar şi prost, dar nu îndrăzneşte nimeni să spună că joacă rar şi […]

duminică, 29 noiembrie 2009, 1:50

Fotbalul dă societăţii româneşti cel mai mare număr de tineri fără nici un viitor
  
  
De 4 ani, de cînd e la Steaua, Răzvan Ochiroşii joacă rar şi prost, dar nu îndrăzneşte nimeni să spună că joacă rar şi prost, ci că e folosit puţin şi nu îşi dă întreaga măsură a talentului. E riscant să te pui de-a curmezişul unei aşteptări colective. E şi mai riscant să ai păreri categorice pe banii altora. Juniorii ajung la cluburile mari în regim de investiţii. Cine se pune cu banii Stelei?

Deşi ai lui o duceau modest, iar contractul cu clubul nu-i permitea să-şi cumpere o maşină scumpă, Răzvan Ochiroşii şi-a luat un SUV Infinity de 50.000 de euro. Cum s-ar spune, o maşină de neam prost. O maşină se cheamă că e de neam prost cînd e mai deşteaptă cu mult decît proprietarul. Iar o dovadă că SUV-ul lui Ochiroşii e mai deşteaptă ca el o probează faptele: fotbalistul nu e în stare să ia un carnet de conducere. Aşa se scrie în ziare şi n-am niciun motiv să nu cred în ce am citit.

Acum să spun şi ce treabă am eu cu banii unui tînăr care dă semne că s-a ratat, încă înainte de a avea ce rata. Fotbalul dă societăţii româneşti cel mai mare număr de tineri fără viitor. Ies din fotbal la treizeci de ani fără să se fi ales cu nimic din banii cîştigaţi ca profesionişti. Nu-i învaţă nimeni cum să-şi pună aceşti bani în lucru, ca să poată trăi civilizat ca maturi cu un loc demn în societate. Din cînd în cînd, citim nişte articole ipocrite despre cirozele unor foşti mari jucători şi despre sărăcia cumplită în care se zbat la vîrste înaintate. După ce au lăsat fotbalul, s-au trezit şi calici şi fără niciun rost pe lume. Dacă Răzvan Ochiroşii le-ar avea cu cititul, ar vedea că pe maşina lui de fiţe şi de luat ochii proastelor de prin cluburi e scrisă povestea carierei lui sportive, iar în Post Scriptum şi povestea vieţii care-l aşteaptă după ce Steaua o să scape de el vînzîndu-l altor fraieri. Şi ce uşor e de citit povestea asta!  E scrisă cu litere mari şi de tipar, special pentru tinerii care cîştigă într-o carieră cu picioarele cît nu cîştigă într-o viaţă cu mintea un profesor universitar.

Am fost unul din acei gazetari care s-au uitat la Ochiroşii ca la un mare talent.. Acum mă uit la Răzvan Ochiroşii numai cu ochii mei şi cu judecata mea, iar ce văd mă face să-mi fie milă. Dar mi-e milă degeaba, fiindcă băiatul n-are nevoie de ea. Mai mult, lui îi e milă de mine, pentru că n-am o maşină de 50.000 de euro. Şi nu numai că n-am o maşină de 50.000 de euro, însă n-am maşină deloc.

Comentarii (21)Adaugă comentariu

Comentează