Opiniile lui Torje cel Mare

Ce crede jucătorul despre echipele mici de la care Dinamo ia bătaie

Nici dacă ar fi fost un mare meseriaş într-ale ironiei şi autoironiei, Torje n-ar fi reuşit ca, într-o banală declaraţie de după un meci pierdut, să spună mai […]

Ce crede jucătorul despre echipele mici de la care Dinamo ia bătaie

Nici dacă ar fi fost un mare meseriaş într-ale ironiei şi autoironiei, Torje n-ar fi reuşit ca, într-o banală declaraţie de după un meci pierdut, să spună mai multe inepţii, în mai puţine cuvinte. “ Văd că nu mai învăţăm deloc lecţia de a nu mai pierde cu echipele mici”. Din grăirea asta filozofească a lui Torje se înţeleg următoarele:

1. Dinamo e o mare echipă. 2. Echipele care nu-s mari ca Dinamo sînt mici. 3. Echipele mici trebuie învinse de echipele mari, nu din cauză că echipele mari ar fi mai bune, ci pentru că fiind mici echipele mici sînt obligatoriu şi proaste. 4. Există lecţii care trebuie învăţate, ca să învingi fără să te chinui echipele proaste. 5. Dinamo a învăţat perfect lecţia cu care bate echipele mari, dar fiindcă nu ia aminte la marea deşteptăciune a lui Torje, neglijează tocmai lecţia de a nu mai pierde la echipele care nu contează. 6. Dar Torje e un mare gînditor şi în problemele arbitrajului. Avînd Dinamo şi un complex al arbitrajelor mici, concluzia lui Torje i-ar stîrni admiraţia şi lui Bulă: “ Nu cred că e o soluţie să aducem străini, pentru că am pierdut un campionat cu ei, dar trebuie ca românii să fie mai atenţi, să nu greşească”.

Cum observă fiecare, marele fotbalist Torje nu vorbeşte în nume personal. El grăieşte cu pluralul majestăţii, exprimă o părere de club, nu are nici o ezitare cînd spune enormităţi în numele clubului. E absolut sigur că la Dinamo nimeni nu gîndeşte altfel şi că e de datoria  românilor să nu greşească atunci cînd arbitrează echipele mari. Arbitri străini nu-s buni în România, întrucît nu reuşesc să-şi dea seama pe loc, doar din joc, care echipă e mare şi care e mică. Din această cauză, că arbitrii străini n-au observat ce mare echipă e Dinamo, au fluierat de parcă în teren s-ar fi găsit două echipe mici, iar lor, străinilor, le era indiferent cine cîştigă.

Din cugetările jucătorilor şi ale oficialilor de la Dinamo s-ar putea tipări o antologie de cugetări triste şi mîndre. Dacă n-ar şti că sînt declaraţii consemnate la necaz, la o echipă româneacă plină de frustrările mai multor ani în care  nu i-a ieşit aproape nimic, cititorul ar putea să creadă că e vorba de supărările unui Real Madrid sau Arsenal Londra. Mai greu, infinit mai greu ar fi de făcut un film de cîteva minute, nu unul lung, cu golurile, cu fazele de mare spectacol, cu driblingurile şi cu pasele de kinogramă ale lui Torje, de cînd e jucătorul lui Dinamo. Şi nu doar cu reuşitele de patrimoniu ale  lui Torje, ci şi ale celorlalţi cîini roşii, care incriminează la nesfîrşit arbitrajele şi nesupunerile din ultimii ani ale echipelor .