Fii bărbată, Zoe !

Despre jucătorii care-şi vînd onoarea cum îşi vînd ţiganii copiii

Ştiţi de ce-s eu incoruptibil şi demn? Pentru că inşii care au vrut să mă corupă mi-au oferit atît de puţin, că mi-a venit să rîd. Pur şi simplu încă […]

Despre jucătorii care-şi vînd onoarea cum îşi vînd ţiganii copiii

Ştiţi de ce-s eu incoruptibil şi demn? Pentru că inşii care au vrut să mă corupă mi-au oferit atît de puţin, că mi-a venit să rîd. Pur şi simplu încă nu ştiu care ar fi preţul onoarei mele. De aceea vin şi zic: nu există caractere perfecte, ci doar oameni care n-o să-şi afle, ca şi mine, niciodată preţul. Dacă Gigi Becali m-ar fi momit cu banii pe care li-i dă moca fotbaliştilor lui cei mai proşti, nu ştiu cum aş fi reacţionat. N-ar fi exclus să fi zis şi eu, ca papagalul, că e o onoare să joc la Steaua, că e o nouă provocare, că mă obligă statutul meu de profesionist să fiu stelist pînă la moarte şi că patronul e un model de corectitudine în treburile contractuale.

Pentru asta, pentru faptul că plăteşte la timp şi conform celor scrise şi semnate în contractele cu jucătorii, mă simt acum obligat să-l susţin pe Gigi Becali în tot ce spune despre fotbaliştii lui. Îi umileşte, îi tratează ca pe nişte oi, le vorbeşte ca unor mărfuri, deoarece nu scrie nicăieri în contracte că trebuie să-i trateze cu respect şi să nu tropăie în sensibilităţile lor personale sau naţionale. În nici un contract semnat de fotbaliştii Stelei nu scrie că, la cîţi bani le bagă în cont, patronul n-are voie să-i jignească şi să le vorbească buruienos, cam ca la uşa cortului.

Cu toate acestea, fotbaliştii Stelei insistă să fie respectaţi.

Respectul, o ştie toată lumea, se cîştigă, nu e un drept democratic. Fotbaliştii Stelei au venit în saivanul lui Gigi ca să-i ia banii, ştiind că nu-şi merită salariul, dar cînd patronul şterge cu ei pe jos, pretind respect. Orice om ştie că, pentru toţi banii primiţi pe degeaba, trebuie să plătească la un moment dat cu demnitatea. Scuipatul între ochi are şi el un mercurial în fotbal. La fel înjurătura de mamă, la fel piciorul în fund şi exilul la echipa din Liga a treia. Jucătorul care se socoteşte insultat de Gigi Becali are de ales: demnitatea sau banii. Demnitatea şi banii stau alături în Anglia, în Germania, în Franţa. Şi nici acolo la toate echipele, tot anul şi pentru toată lumea. În România, mii de oameni ai muncii îl dau dracului pe patron, cînd acesta îi jigneşte. E drept că pierd o leafă de două-trei sute de euro, dar măcar dorm răzbunaţi în demnitatea lor de oameni liberi. Fotbaliştii, care plîng pe ascuns în pumni şi-şi pîrăsc patronii jurnaliştilor, nu-s bărbaţi şi-şi merită soarta. Sînt, ce mai încolo, încoace, nişte fătălăi. 

Bărbaţii adevăraţi nu cerşesc respect şi compătimire. Partea proastă în treaba asta e că nu se ştie de la ce sumă în sus se răresc şi chiar renunţă complet la demnitate bărbaţii din fotbal. Unii zic că de la 100.000 de euro, dar eu cunosc destui mingicari care-şi vînd onoarea, cum îşi vînd ţiganii copiii, pentru nici 1.000 de euroi.