Regula cercului să se închidă

Normal ar fi ca toată media noastră să se simtă scuipată de Ioan Becali    

În cazul lui Ioan Becali, dar şi al altor sforari cu bani din fotbal, care scuipă pe meseria noastră, problema nu e dacă, problema e cînd. […]

Normal ar fi ca toată media noastră să se simtă scuipată de Ioan Becali    

În cazul lui Ioan Becali, dar şi al altor sforari cu bani din fotbal, care scuipă pe meseria noastră, problema nu e dacă, problema e cînd. Presa le-a dat atîta apă la moară, încît era de aşteptat ca ei să socotească şi presa tot un bun de- al lor. Nu m-aş grăbi să-i numesc mîrlani sau mitocani, pe investitorii şi pe oficialii care-i jignesc pe ziarişti, deoarece cîţiva din aceştia sînt în stare să meargă mult mai departe. O declar public: de cîţiva mi-e frică de moarte, fiindcă îi ştiu în stare de orice. Pot tocmi cuţitari să mă înjunghie în plină stradă sau pot chiar ei să dea cu bîta.

Cît timp Becalii au fost subiect de presă, dar nu şI de DNA, s-au simţit apăraţi tocmai prin acest fapt, că erau subiect de presă. Că marele public judeca aşa: Nu vedeţI, domnule, ce puternici sînt?!  Toată presa e pe ei şi totuşi nu păţesc nimic! Pe alde Becali, publicitatea cu care i-a ţinut în prim planul zilei toată media noastră i-a făcut să se creadă invulnerabili. Acum, cînd mare parte din media e ofensivă, se simt trădaţi.

Ioan Becali devine violent doar cînd e vorba de banii lui. Dacă în discuţie intră caracterul ori chestiunile fotbalului, omul se controlează. Numai să nu ai păreri despre banii săi. Cum a văzut toată lumea, în emisiunea lui Terzian, fratele Becali e fiară, n-are mamă, n-ar tată, nu ţine cont că se dă în stambă în faţa unei ţări întregi, scuipă, e vulgar şi sare la gîtul jurnalistului.  Omul a fost decent cît timp dialogul a ocolit relaţia  cu DNA-ul. Cînd a venit vorba de anchetă, a explodat.

Cercul s-a închis odată cu spectacolul dat de Ioan Becali, pentru că presa şi televiziunea au mizat prea mult pe postura de subiecţi care aduc rating  Becalilor. În ce mă priveşte, nu cunosc situaţie mai jenantă, mai umilitoare pentru condiţia de ziarist, decît aşteptatul cu gloata la palat, ca să iasă Gigi şi să-i miluiască pe aşteptători cu nişte fraze la mişto. Că Gigi a făcut, că Giovani a zis, că aşa şi pe dincolo, n-a fost jurnal sportiv de seară la TVR 1, în care să nu le vedem rîsul trufaş şi să nu le ascultăm banalităţile. Sînt şi gazetari care  pupă mîini neplătiţi, doar din plăcerea pupatului, doar ca să fie mîngîiaţi pe creştet de latifundiari.

În viaţă, domnii mei, totul se plăteşte. Că necazul a căzut pe capul lui Terzian, e o întîmplare. Normal ar fi ca presa şi televiziunile să-i ocolească hotărît pe toţi cei care au jignit presa. Normal ar fi ca toţi ziariştii şi să fie solidari cu Terzian. Să se simtă scuipaţi şi înjuraţi de Ioan Becali. Numai că unii confraţi le sunt datori Becalilor şi or să meargă mai departe cu linguşeala şi cu ştirile de genul „a zis” şi „a cumpărat”. Ce ruşine! Abia de aici încolo începe cercul ruşinii. Iar el nu se închide niciodată.