Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Bătrînii de 30 de ani

Gloria, la fotbalişti, durează cît timp e întreţinută de performanţă

   Un confrate se întreba, bîntuit de duioşie, ce-o să facă bietul Neaga, dacă nu va mai încasa jumătatea aceea de milion de euro, pe care i-a dat-o anual fotbalul, […]

duminică, 11 ianuarie 2009, 5:09

Gloria, la fotbalişti, durează cît timp e întreţinută de performanţă

   Un confrate se întreba, bîntuit de duioşie, ce-o să facă bietul Neaga, dacă nu va mai încasa jumătatea aceea de milion de euro, pe care i-a dat-o anual fotbalul, indiferent dacă a jucat bine, prost sau deloc. Se ştie, cugeta plin de griji  ziaristul, că la 30 de ani un fotbalist şi-a cam încheiat cariera şi mai departe trăieşte din ce a acumulat pînă la această vîrstă. Aşadar, un amărît de gazetar care se consideră realizat la cîteva sute de euro pe lună moare de mila unui Neaga, pornind de la ideea idioată, dar agreată de foarte multă lume, că fotbaliştii îşi fac cu vîrf şi îndesat, pînă la 30 de ani, datoria de oamenii ai muncii, după care au dreptul s-o ţină tot într-un repaos şi un guleai. Ca şi cum, pînă la 30 de ani, fotbaliştii sînt marii sacrificaţi ai spectacolului popular, iar patria e datoare să-i considere pînă la adînci bătrîneţi nişte monumente ale dăruirii de sine.

   Primele cuvinte care mi-au venit pe limbă, ca replică  la întrebarea ce-o să se aleagă de Neaga, dacă acesta nu mai găseşte încă un fraier gata să-i dea jumătate de milion de euro, ca Gigi Becali, pentru nimic au fost: Huo! La muncă!

   Viaţa începe, nu se termină la 30 de ani. Cel mai bun lucru pe care poate să-l facă un fotbalist, dacă nu şi-a stricat definitiv creierii prin cîrciumi, prin discoteci şi ascultînd manele, e să înveţe cîţiva ani carte, ca să-şi poată apoi administra banii cîştigaţi pe stadion. Gloria, la fotbalişti, durează cît timp e întreţinută de performanţă. Mulţi, foarte mulţi mari jucători de ieri o duc de azi pe mîine, convinşi că România e o patrie ingrată. Sînt pe jumătate analfabeţi, au diplome de ingineri căpătate pe sub mînă, pe bază de fotbal, dispreţuiesc slujbele care li se oferă şi sfîrşesc în mizerie, învinuind pe toată lumea.

   L-am auzit de cîteva ori pe Neaga zicînd că-i un profesionist şI că va reacţiona ca atare la toate loviturile sorţii. I-am auzit şi pe cîţiva din puştii de 20 de ani ai campionatului, avînd maşini ne neamuri proaste şi complăcîndu-se în anturaje de huzur şi fiţe, c-ar fi şi ei tot profesionişti. Mulţi jucători de-ai noştri repetă ca papagalii cele cîteva fraze goale de sens, pe care le bălmăjesc la televizor colegii lor din marele fotbal european, socotind că astfel obligă societatea la un spor de consideraţie. Nu-s nişte şpriţari şi nişte rataţi de prima pagină, care păcălesc fotbalul, mutîndu-se de la un club la altul pînă ce se aleg cu un picior în fund, ci pasămite meseriaşi de elită ai gazonului! Pentru media, rataţii cei mari sînt subiecte la fel de productive ca marii realizaţi, gen Chivu sau Hagi. Ba chiar mai productive, fiindcă o semicomă alcoolică, dublată de un accident auto devine leit-motiv de biografie, pe cînd un gol de derbi italian doar o fotografie de o zi. De aici pleacă greşeala, de la popularitate. Neghiobia se bucură de aceeaşi publicitate ca şi inteligenţa.

   Hai să fim bărbaţi! Sunt destule nenorociri fără soluţie în România de azi, ca să mai facem caz şi de eroarea de etapă a unor proşti cu statut de vedete. Eu, unul, mă bucur sincer de reuşita de o viaţă a unor mari sportivi, însă nu simt nimic, dar absolut nimic la necazul unui neisprăvit, care a învîrtit banii cu lopata şi n-a înţeles nimic din ei. Între o dramă şi o telenovelă, deosebirile sînt mai multe decît asemănările.  

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Comentează