Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

În absenţa stăpînului

Dorinel Munteanu e numai tacticianul de etapă. Strategul campionatului e ocupat cu alegerile Cînd o situaţie pare a nu se explica în nici un fel, trebuie să cauţi explicaţia cea mai simplă. Situaţia Stelei se explică prin modul în care […]

duminică, 16 noiembrie 2008, 8:15

Dorinel Munteanu e numai tacticianul de etapă. Strategul campionatului e ocupat cu alegerile
Cînd o situaţie pare a nu se explica în nici un fel, trebuie să cauţi explicaţia cea mai simplă. Situaţia Stelei se explică prin modul în care Gigi Becali îşi face simţită absenţa. Nu ştiu cît mai e sau cît nu mai e lîngă echipă, dar nu mai e lîngă rezultate. Să ne amintim cît de prezent, de implicat, de activ era Gigi Becali în fiecare rezultat al Stelei spre sfîrşitul campionatului trecut şi cum lua el situaţia în gestiune totală.

Că nu mai e prezent în rezultate din motive judiciare sau electorale, că nu se mai bagă peste rezultatele meciurilor fiindcă le ştie dinainte, creadă fiecare ce vrea. Faptul special la Steaua e că, spre deosebire de celelalte ediţii, cînd trebuia motivată în toate felurile spre sfîrşitul campionatului, acum ar trebui împinsă din spate încă de la început. La începutul campionatului însă nimeni nu face combinaţii pe puncte.

La începutul campionatului se joacă pe bune. Se adună capital. Or într-o astfel de conjunctură, cînd fiecare îşi pregăteşte oferta pentru retur şi pentru sforăria din final, nici măcar Gigi Becali nu poate să facă nimic. Tot ce îi rămîne de făcut e să schimbe antrenorii şi să se mire că nici aşa nu merge.
   Steaua nu merge nu fiindcă ar avea un lot mai slab sau o infirmerie mai plină. Steaua nu merge fiindcă s-a obişnuit să rezolve Gigi Becali, în extravilan, ca să zicem aşa, tot ce la alţii se rezolvă numai în intravilan. Echipa nu mai simte braţul de sprijin al stăpînului. N-are la cine să se uite, cînd nu leagă nimic, echipei îi lipsesc şi lauda, şi insulta. Steaua a fost dependentă de vorbăria belicoasă a patronului, iar cînd acesta e ocupat cu imaginea electorală, de om echilibrat şi de tată pentru candidaţii micului său partid de asalt, joacă privind tot timpul spre un scaun gol.

Diferenţa nu e catastrofală, nu e ca de la victorie la înfrîngere.E ca de la victorie la meci egal. La meciuri egale, nici Becali, cît e el de putinte, n-are soluţii. El se pricepe la victorii şi la eşecuri. Pentru Steaua, egalurile au fost de vreo cinci ani încoace treaba celorlalţi. Aici e problema, că Steaua are psihologie de locurile unu şi doi, dar la egaluri e vulnerabilă. În rînd cu ceilalţi, pe locurile de capă şi sfadă dinspre mijlocul clasamentului, Steaua se simte ca şi cum ar trage să se salveze de la retrogradare.

Nu cred că Dorinel Munteanu va rezolva curînd ceva. Dorinel Munteanu ar avea nevoie la dreapta sa de un Gigi Becali în formă maximă. Echipa aşa a fost deprinsă, să fie antrenată sufleteşte de stăpîn. Dorinel Munteanu e, ca şi Lăcătuş, preparatorul fizic şi tacticianul de etapă. În absenţa strategului de parcurs, Steaua e doar o formaţie care poate să facă meciuri frumoase, dar cu un punctaj de meciuri urîte.      

Comentarii (25)Adaugă comentariu

Comentează