Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Cealaltă jumătate de adevăr

Diferenţa dintre „nu ne-a învins Franţa” şi ” n-am învins Franţa” e la demnitate

Într-o Istorie a României a profesorului Ioan Scurtu, apărută în anii de după 1990, am citit şi cealaltă jumătate a celebrei fraze despre traci din Herodot. […]

duminică, 12 octombrie 2008, 2:07

Diferenţa dintre „nu ne-a învins Franţa” şi ” n-am învins Franţa” e la demnitate

Într-o Istorie a României a profesorului Ioan Scurtu, apărută în anii de după 1990, am citit şi cealaltă jumătate a celebrei fraze despre traci din Herodot. Ce ştiam eu şi ce ştiam noi toţi era că tracii ar fi fost cei mai viteji şi mai mîndri dintre daci. Mai departe – citez din memorie – Herodot spunea că era preferabil să n-ai de a face cu ei, pentru că erau vicleni şi fără cuvînt. Această a doua parte a unui adevăr venind din antichitate n-am mai regăsit-o în niciuna din citările ulterioare ale frazei. Din care cauză, deşi o recitisem de mai multe ori şi le-o arătasem şi cîtorva colegi, am ajuns să cred c-am visat. Aşa se întîmplă mereu cu lucrurile care nu ne convin, ne punem ochelari cu lentile colorate şi după un timp sîntem convinşi că n-au fost cenuşii, ci roz sau azurii.

Declaraţiile celor implicaţi direct în rezultatul meciului cu Franţa suferă toate de înjumătăţire sau de deturnare de sens. Egalul de sîmbătă e o ruşine ceva mai mică decît înfrîngerea la Lituania, dar o ruşine comparabilă cu victoria scremută rău din Insulele Feroe. Deci o ruşine, cu orice ochelari o priveşti. Nu în sine şi nici măcar fiindcă Naţionala a pierdut din nou nişte puncte ca şi cîştigate. Ci fiindcă n-a mai fost nevoie să le ceară Piţurcă să stea toţi jucătorii cu fundul pe linia de 16 metri, că mîndrii şi vitejii noştri au făcut-o singuri. Ştiau de acum pe de rost lecţia micului ciubuc şi a jocului meschin, nedemn, jignitor pentru tribune, la rezultat. Cei mai viteji şi mai mîndri dintre fotbaliştii noştri sunt şi cei mai vicleni şi fără de cuvînt. Cei mai viteji şi mai mîndri dintre federali uită să spună şi partea stînjenitoare a adevărului şi anume că rezultatele antrenorului Piţurcă sunt lipsite de glorie şi de onorabilitate. Nicicînd un public mai entuziast n-a fost mai chinuit şi mai jignit de jocul Naţionalei, ca de la Europene încoace. Cu jocul de aseară, şi dacă am fi bătut Franţa cu 2 – 1, tot un chin şi o ruşine ar fi fost.

Punctul e punct, declară chiar şi cîţiva din pensionarii de prestigiu ai Naţionalei, iar Ionuţ Lupescu, în limba federală de plastic, pe care o vorbeşte ca un robot, vrea să ne convingă că oricum am privi lucrurile, rezultatul nu e rău. Da, nu e rău pentru el şi pentru scaunul lui, nu e rău pentru toţi cei cărora le e indiferent ce simte tot românul cînd vede cum trage o echipă şaizeci de minute la ciubuc şi la mila Domnului, fără demnitate, fără simţul onoarei, cu o psihologie sedimentată de acum de perdanţi din oficiu. Diferenţa dintre „nu ne-a învins Franţa” şi „n-am învins Franţa” e exact diferenţa dintre prima jumătatea a frazei lui Herodot şi cea de a doua jumătate. 

Comentarii (35)Adaugă comentariu

Comentează