Situaţia. Sau altfel spus…

…de ce Victor Piţurcă n-o să antreneze niciodată Anglia sau Germania

M-am întrebat, luînd în calcul firea sa închisă, manierele şi metodele din teren şi din cantonamente, felul său sucit de a considera relaţiile cu presa, cu tribunele şi cu […]

…de ce Victor Piţurcă n-o să antreneze niciodată Anglia sau Germania

M-am întrebat, luînd în calcul firea sa închisă, manierele şi metodele din teren şi din cantonamente, felul său sucit de a considera relaţiile cu presa, cu tribunele şi cu Federaţia, dacă ar fi posibil ca Piţurcă să devină cîndva antrenorul unor echipe reprezentative din Europa fotbalului mare.

Lăsînd deoparte faptul că n-a avut nici o chemare în acest sens, răspunsul ar fi nu. Sau mai bine zis, niciodată. Nu în ciuda unor rezultate, care de la distanţă l-ar recomanda, ci datorită modului în care a obţinut aceste rezultate. Să pornim chiar de la o situaţie pe cale să se repete: Victor Piţurcă e presat din toate părţile să-şi dea demisia, deşi a calificat naţionala la Europene, iar eşecul cu Lituania ar trebui raportat la prostirea din primul meci cu Bulgaria. Deşi Victor Piţurcă şi-a onorat angajamentele scrise, el nu mai e dorit de nimeni datorită unei clauze nescrise: calitatea prezenţei. Dacă un lucru se repetă, nu România e de vină. N-a înnebunit brusc a doua oară toată ţara, în vreme ce el e pentru a doua oară învingător.

Domnul Piţurcă are acest talent negativ, de a face să semene succesele cu eşecurile. Pe hîrtie, prezenţa României la Europene a fost un succes, în realitate – o ruşine. În bugetul Federaţiei, munca lui Piţurcă s-a simţit pozitiv de tot. Totuşi, nici Federaţia nu se grăbeşte să-i mulţumească. Se întîmplă, în sfîrşit, şi la noi ceea ce se întîmplă regulat în ţări ca Germania şi Anglia. Banii nu-s totul. Ţara vrea şi onoare.

Multe din evenimentele negative de la naţională nu se compensează, oricît de clar ar fi îndeplinite obiectivele din contractul cu Federaţia. În contractul nescris cu media şi cu tribunele, domnul Piţurcă rămîne atît de dator, încît n-o să mai antreneze naţionala în vecii vecilor. Practic, nu mai avem o naţională. Domnul Piţurcă şi-a îndeplinit obiectivele, dar a terminat moral, emoţional şi calitativ un lot de tineri care, în alte circumstanţe psihice, ar fi rămas bun pentru reprezentare. La domnul Piţurcă, îmbinarea şi dezbinarea sînt siameze. E un paradox al omului Piţurcă, un dar chisnovatic al fiinţei sale, care nu-l recomandă la export.

Şi ar mai fi un motiv care-l plasează în afara normalului, pe piaţa internaţională a antrenorilor: o fi bun de naţională Piţurcă, dar nimeni nu garantează c-ar fi bun să antreneze şi o echipă de club. Să ia Otopeniul, cum a luat Dan Petrescu Urziceniul, şi s-o ducă spre primele locuri în Liga-ntîi. Eu zic că nu i-ar prinde rău o astfel de experienţă, mai ales că în Insulele Feroe echipa noastră a jucat exact cum joacă şi Otopeniul, adică avîntat şi legată la ochi.