Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Cu mască şi fără mască…

… dar mînjiţi de rahat şi pe mîini, şi pe buzunare, şi pe ţoalele de fiţe

Ce mă şochează în confruntările de mahala pe care le poartă federalii cu finanţatorii unor cluburi şi cu Liga sînt ameninţările groase, de camorra […]

duminică, 7 septembrie 2008, 10:54

… dar mînjiţi de rahat şi pe mîini, şi pe buzunare, şi pe ţoalele de fiţe

Ce mă şochează în confruntările de mahala pe care le poartă federalii cu finanţatorii unor cluburi şi cu Liga sînt ameninţările groase, de camorra şi de şuriu, cu baza într-un subteran al legilor. Toţi se au la mînă cu cel puţin un şmen cu banii pe masă. Iar acum, cînd buba a dat în copt, toţi îşi licitează stocul de şantaje, în văzul lumii şi al instituţiilor blege ale statului, de parcă s-a ajuns la finala pe clan.

Nu cred să mai existe în Europa o altă ţară în care autodenunţurile să fie socotite vorbe la nervi, acuzele directe să fie tratate ca revărsări de umoare rea, iar mărturisirile cu trimiteri la un veritabil sistem mafiot, simple demersuri publicitare.

Normal ar fi ca Procuratura şi Fiscul să se întoarcă acasă din concediu şi să se  sesizeze la fiecare din ameninţările de la uşa cortului ale lui Iancu de Timişoara, la toate dezvăluirile din vîrful limbii ale lui Mitică Cel Mare, la absolut toate adjectivele de privată, cu care patronul Stelei împroaşcă D.N.A.- ul în direct şi fără hîrtie igienică. Normal ar fi ca atunci cînd un finanţator ameninţă că va spune ce ştie şi că, spovedindu-se la popor, va produce viituri şi cutremure la nivelul de sus al banilor din fotbal, statul să  ceară precizări în scris, tocmai bune de umplut un dosar de Rahova.

Eu, cetăţeanul care plăteşte taxe şi impozite, mă simt lipsit de apărare văzînd cum Justiţia se opreşte sfioasă la porţile fotbalului. Eu, cetăţeanul de rînd, aş ajunge pe drumul cel mai scurt în faţa judecătorilor, dacă aş cuteza să spun, ca Gigi Becali, că toţi cei care îl anchetează sînt nişte handicapaţi, nişte idioţi şi nişte nenorociţi. Faptul că Gigi Becali poate să insulte toate instituţile justiţiare fără să i se întîmple nimic, ba chiar să se adune sub acelaşi steag electoral cu partidul preşedintelui, mă face să cred că, într-adevăr, Justiţia e plină pînă la buza haznalei de laşi, de coruptibili şi de neisprăviţi. De oameni cărora le place să fie insultaţi. Care nu se simt împliniţi profesional dacă trece o săptămînă şi nu-i umple Gigi Becali de fecale.

Oameni buni cu suflet bun – ca să vă vorbesc şi eu ca milogii din autobuze – haideţi să ne trezim! Nu să ieşim în stradă cu bîtele, fiindcă nu avem aceeaşi genă ca neamul ăla prost din Banat, care altceva decît să înjure şi să scuipe nu ştie,dar să facem totuşi ceva. Ce vedem noi acum nu sînt nişte spectacole de mahalagii, ci războaie pe viaţă şi pe moarte pentru bani. În toată lumea, banii fotbalului produc conflicte dure, numai că la noi ele se desfăşoară la vedere, cu protecţia poliţiei şi a jandarmeriei. Eu, cum vedeţi, scriu. Scrieţi şi dumneavoastră, la ziare, la televiziuni, la Ligă, la FRF,  la Guvern, la Ministere, la Primărie, la Patriarhie, la Preşedinţie. Fiţi mînioşi, fiţi direcţi, nu aşteptaţi să rezolve timpul fiindcă timpul nu rezolvă, dacă oamenii dorm, aşteptînd să fie duşi la tăiat. Plătiţi bilete la meciuri, plătiţi abonamente la tv, plătiţi impozite. Dacă nu ne trezim acum, or să plătească pentru somnul nostru copiii noştri. Iar atunci chiar n-o să mai fie nimic de făcut!

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Comentează