Trufia ardelenească şi fudulia de Bărăgan

Andone trebuia lăsat să arunce jumătate din lot, înainte de a i se cere rezultate

În Liga întîi, se întrec cap la cap şi vanităţile, în variantele lor balcanice, de tarabă şi de ochii lumii: nu care cumpără mai […]

Andone trebuia lăsat să arunce jumătate din lot, înainte de a i se cere rezultate

În Liga întîi, se întrec cap la cap şi vanităţile, în variantele lor balcanice, de tarabă şi de ochii lumii: nu care cumpără mai bine, ci care cumpără mai mult, adică mai aiurea. Importul de străini, un spectacol de piaţă, care anul trecut aducea a revoluţie – ca să aibă şi Clujul una, nu doar Timişoara – în numai cîteva luni s-a dovedit a fi o trufie de latifundiari. O ambiţie a unor amatori, care confundă cantitatea cu excelenţa. Domnu’ Gigi flutură teancuri de bani, ca să-l vadă toată ţara că are şi de aruncat, Mureşan şi Paszkany flutură portughezi şi sud-americani, ca să-i vadă românimea de dincoace de munţi că-şi pot permite să fie de două ori mai fiţoşi ca Bucureştiul.

Mă simt pur şi simplu dator să le dau dreptate acelor colegi jurnalişti, care anul trecut mă preveneau să-mi măsor entuziasmele, la revenirea în forţă a Ardealului, fiindcă una se vedea,  şi alta se petrecea. Ei cunoşteau şi dedesubturile rocadei, nu doar efectele la public.

Săracu’ Andone, băiat chibzuit, deprins să facă performanţă din mai nimic şi unul din puţinii noştri tehnicieni care cunosc deosebirea dintre un lot şi o echipă, abia ce s-a trezit dintr-un exil de lux în Cipru, ca să nimerească într-un Turn Babel. În lotul mare al Realului din Madrid, o treime e puştime de viitor, provenind din şcolile de fotbal ale clubului, nu varză internaţională de la promoţii, de la reduceri şi de la negustorii de ciori vopsite ca să semene a papagali. Cînd vrei să-i imiţi pe mai marii fotbalului, nu-i destul să te îmbraci de la aceleaşi firme ca şi ei. E nevoie de un talent şi la purtatul hainelor. În plus, nu te duci la Armani pentru sacouri cu burtă.

Ca să scoată un 11 de competiţie, Andone trebuia lăsat întîi să arunce jumătate. Ca să fiu înţeles cum se cuvine, îţi propun, dragă cititorule, un experiment. Imaginează-ţi că două formaţii, cum sînt Vasluiul şi Urziceniul, perfect controlate pe om şi pe post, perfect stăpînite de doi antrenori cu simţul individului, ar primi peste noapte cîte 10 portughezi de toată mîna. Nu-i aşa că s-ar alege praful din tot ce au clădit cu răbdare, inteligenţă şi meserie adevărată Hizo şi Dan Petrescu?

La Cluj a avut loc o revoluţie, însă una de carnaval. Fiindcă am fost vreme de jumătate de secol flămînzi şi izolaţi, vrem să compensăm rapid acumulînd cantităţi. Noi, românii de Capitală, trăind într-un continuu haos urban şi într-un imens dezmăţ fiscal sîntem tentaţi să privim spre ardeleni prin ochelarii legendei: cum că ar fi toţi oameni cumpătaţi şi pozitivi. Chiar şi sînt, numai că nu toţi. CFR Cluj pierde tot ce anunţa că va cîştiga, întrucît CFR-ul nu mai e un lot, ci o harababură, iar rezervele se trec mai repede ca la Steaua, fiindcă n-au nici un motiv să se antreneze şi să vrea performanţă. Tribunele pot fi păcălite, nu şi jucătorii dintr-un batalion de rezervişti. Aceşti pricep, de îndată ce sosesc la Cluj, că-a aduşi, doar ca să aibă de unde pleca.