Nişte curviştine, ce mai încolo, încoace

Vînd ieftin ce nu prea au şi cumpără scump ce nu le mai foloseşte

În arhivele Brăilei au fost inventariate, pînă în l945 şi cu tot protocolul grefieresc cuvenit unei industrii respectabile – fiindcă tot ce-i mult şi cu profit […]

Vînd ieftin ce nu prea au şi cumpără scump ce nu le mai foloseşte

În arhivele Brăilei au fost inventariate, pînă în l945 şi cu tot protocolul grefieresc cuvenit unei industrii respectabile – fiindcă tot ce-i mult şi cu profit general e şi respectabil – cîteva zeci de bordele şi un număr considerabil de curve: pînă în două sute. Prin raportare la profesia de bază, Brăila a cultivat, cu legitimă mîndrie portuară, şi numele unor colaterale de larg consum precum curvoi, curvuliţă şi curvişoară.  Femeia care curvăsărea, dar se ţinea cocoană mare, dădea peste cap preţurile pieţei, fiindcă se vindea prosteşte, pe bani puţini, strica –  virgulă – casa unor cartiergioaice cinstite făcînd de rîs meseria se chema curviştină. Nu numai femeile, dar şi bărbaţii le arătau cu degetul pe curviştine. Vorba lui Caragiale: una cu alta nu merge de se leagă. Ori eşti curvă, ori nu eşti. Nu poţi fi curvă jumătate de an şi muiere virtuoasă cealaltă jumătate.

În Liga întîi avem, în fiecare ediţie, cîteva echipe care, între o venire pe uşa din faţă şi o plecare pe uşa din dos sau între o retrogradare pe merit şi o reînmatriculare prin inginerie financiară se vînd prosteşte şi pe bani puţini, strică ierarhiile şi preţurile pieţei, se ţin de virgine, cu nasul sus tot timpul. Nu ştiu cum ar trebui să se cheme celelalte formaţii, fiindcă paralela cu productiva meserie de porturi nu funcţionează chiar în toată Liga, dar nu greşim prea mult numindu-le curviştine.

Lumea curvelor, a matroanelor şi a peştilor practică un tip de onorabilitate de barbut, dură, totuşi onorabilitate, pe care curviştinele o subminează. Curviştinele se grăbesc să scoată la vînzare, cînd li se pare că s-a pornit cererea, cîteva puncte amărîte şi apoi aleargă cu limba scoasă după ele, cînd s-a terminat complet oferta. Curviştinile vînd ieftin ce nu prea au şi cumpără scump ce nu le mai foloseşte. Curviştinele din campionat strică mercurialul blaturilor făcînd barter de sărăcii între ele. Altfel spus, curviştinele sunt curve proaste, care se cred isteţe. Se trec repede, nu le mai rîvnesc nici cei mai stătuţi dintre noii promovaţi, iar cînd se duc pe drumul fără întoarcere din ligile inferioare, lumea bună a fotbalului vorbeşte de ele cu jenă, ca despre nişte căzături, cu care nu-i bine să ai de a face.

Cînd se trag obloanele campionatului, curviştinele bat pe la uşile ibovnicilor cu fusta ridicată şi ochii plînşi. De frica scandalului, unii le angajează dame de companie în tur şi femei de serviciu în retur. Ar trebui să dau nume, dar n-o să dau fiindcă de porcăiala ţaţelor cu pretenţii de doamne nu te mai spală nici Dunărea. Chiar dacă, la Brăila, Dunărea e în cîte o primăvară la fel de lată ca Amazonul.