Ce se întîmpă la Dinamo?

Cunosc cîţiva fani din media ai echipei Dinamo, care în vremea din urmă, umblă mai mult cu privirea-n pămînt. Nu de ruşine, ci fiindcă nu pricep nimic, dar absolut nimic din ce se petrece cu echipa lor. Iar cînd înţeleg […]

Cunosc cîţiva fani din media ai echipei Dinamo, care în vremea din urmă, umblă mai mult cu privirea-n pămînt. Nu de ruşine, ci fiindcă nu pricep nimic, dar absolut nimic din ce se petrece cu echipa lor. Iar cînd înţeleg totuşi cîte ceva, nu le place deloc ce înţeleg. Din solidaritate cu trecutul lui Dinamo, ei îşi amînă opiniile. Cînd îşi ridică privirile din pămînt, citeşti în ochii lor toate adevărurile momentului din curtea lui Dinamo.

Lucrurile ar mai fi cum ar mai fi, dacă ne-am lua numai după rezultatele din meciurile de pregătire. Vorba lui Murphy: cînd ceva nu merge, iei un ciocan mai mare! Dar mai sînt şi declaraţiile pe lîngă subiect ale antrenorului supleant Ţălnar, mai sînt şi delirurile optimiste ale domnului Turcu, iar peste toate mai vin şi interviurile aiuritoare ale unor foşti jucători ai clubului, care vorbesc de titlu şi de viitorul european al echipei.

Pe domnul Turcu parcă îl ghicesc. Neavînd drumuri la DNA, ca amicul Borcea, îşi poate permite să fie vesel şi să spună vrute şi nevrute la televizor. Îl ghicesc şi pe domnul Borcea. Cu DNA-ul e groasă de tot. Cui îi arde de rîs, cînd e cu puşcăria după el, e ori inconştient, ori rîde nervos. Pe Ţălnar însă nu-l ghicesc. Cu Ţălnar pe banca tehnică, Dinamo ar fi prima formaţie românească fără antrenor care visează la o clasare pe podium. Şi foarte probabil o premieră mondială. Iar cu Dinu, în rol de sfetnic al lui Ţălnar, Dinamo e o comedie de altădată, cu domnul Strică şi domnul Tace De Frică. Dacă nu se leagă nimeni de Ţălnar, e pentru că toată lumea îl socoteşte drept ceea ce şi este: un fel de Pedrazzini. Un actor de rol secundar, care ţine, cît timp principalul are gripă, locul acestuia în spectacol. Unii ar spune că nu-i frumos să vorbim astfel de un om care îşi vede cu modestie de treab, dar de antrenori modeşti are Dinamo nevoie?

Problema problemelor la Dinamo însă e la lotul de achiziţii. Tot ce se întîmplă la Dinamo, de cînd se cumpără fotbalişti, se numeşte incompetenţă. Nu e vorba doar de o simplă nepricepere, ci de o incompetenţă agresivă, pornind de la culoarea banilor investiţi şi de la faptul că oricît de mult s-ar fi pierdut din cauza trufiei şi a lipsei de fler, pierderele erau acoperite de cîştigurile din subteran.

Hai să-i zicem pe nume: cauza cauzelor la Dinamo e ancheta DNA-ului. Jucătorii îşi mai spun cîini pînă la moarte, dar îşi caută echipe ori se răscoală mocnit, arătînd cu degetul spre contractele umflate ale unor stranieri de doi bani, antrenorii buni nu se îndeamnă niciunul, pentru că ştiu mai bine decît noi ce-i înăuntru, iar fanii navighează în neştire pe Internet, încercînd să înţeleagă cum e posibil ca o echipă ca a lor să fie ruşinată de oricine în meciurile care ar urma să anunţe Renaşterea.