Ce aşteptaţi de la retur?

De la returul campionatului, oamenii fotbalului aşteaptă bani. Dacă le adresezi aceleaşi întrebări, care păreau cîndva de bun simţ şi oarecum obligatorii, ei îţi vor da aceleaşi răspunsuri, ca în urmă cu douăzeci de ani, şi anume că aşteaptă calitate, […]

De la returul campionatului, oamenii fotbalului aşteaptă bani. Dacă le adresezi aceleaşi întrebări, care păreau cîndva de bun simţ şi oarecum obligatorii, ei îţi vor da aceleaşi răspunsuri, ca în urmă cu douăzeci de ani, şi anume că aşteaptă calitate, fair play, un public disciplinat, un arbitraj corect şi un învingător merituos.

Oamenii fotbalului au învăţat de la politicieni că adevărul trebuie spus ultimul, dar şi atunci numai pe jumătate. Banii investiţi în iarna asta în importuri şi în combinaţii de tot felul îi asigură campionatului un plus mare de aşteptare. Iar mare e puţin spus. Un plus enorm. Eu, unul, îmi frec mîinile de plăcere, fiindcă ştiu ce voi vedea: numai jocuri la rupere! Nu neapărat spectacol, dar durere şi scandal cît încape. Şi, slavă Domnului! încape.

Banii îndesaţi în fotbalul returului înseamnă altceva decît banii pompaţi în prima jumătate a campionatului. În teren, se înfruntă banii patronilor, ambiţiile lor, lucrătura ţuţărilor, interesele familiei Becali – DNA cu ciubucurile celorlalţi impresari şi mai multe teme electorale. Dacă Ardealul îi ia faţa Bucureştiului la fotbal, efectul se vede şi la urne.
Ce rol au în această întinsă ecuaţie financiară şi politică jucătorii? Unul important, dar important în măsura în care servesc scenariul investitorului. Unul din antrenorii noştri a văzut, în aşa-zisa determinare a marocanului, care era să-l omoare pe Habibou într-un amical ca toate amicalele, destinul returului. Fotbaliştii nu mai joacă pentru public şi pentru spectacol. Ei joacă pentru titularizare, pentru ochii patronului şi ai scouterilor, pentru clauzele din contract, pentru familiile lor, pentru primele de victorie şi, din cînd în cînd, pentru un rezultat decisiv.

Motivul pentru care nu numai eu, ci toţi cei care ne frecăm mîinile de emoţie şi incitare, aşteptînd ca niciodată returul e o premieră în fotbalul românesc. Pentru întîia oară toate sau aproape toate meciurile din retur sunt decisive. Pentru prima oară, jucătorii nu vor avea pauze la adversarii mici. Nu fiindcă n-ar mai fi adversari mici. Trei sferturi din echipe sînt mititele de tot. Problema şi la ele e la bani. Nu mai pierd puncte, pierd bani.

Cred că un rol şi mai decisiv, pentru ierarhia finală, decît războiale din teren, îl vor avea confruntările mahărilor cu Justiţia. Un fotbal în care banii circulă cu acte la vedere are şanse de a se continentaliza. Una peste alta, avem toate bunele premise ale unui retur de povestit urmaşilor. Drept care închei şi strig: Trăiască şi înflorească DNA-ul, chezăşia unui campionat pe rele! Adică, pe bune.