Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Intrarea pe uşa din faţă, ieşirea prin spate

Fotbalul, ca şi presa, e o lume închisă. Şi pentru că e închisă, e bine să laşi loc de bună ziua. Nimeni nu-l primeşte cu braţele deschise pe cel care trăncăneşte vrute şi nevrute după o despărţire, indiferent cum s-a […]

marți, 22 ianuarie 2008, 6:53

Fotbalul, ca şi presa, e o lume închisă. Şi pentru că e închisă, e bine să laşi loc de bună ziua. Nimeni nu-l primeşte cu braţele deschise pe cel care trăncăneşte vrute şi nevrute după o despărţire, indiferent cum s-a întîmplat aceasta. Cine pîrăşte în public o dată o face şi a doua oară. Cine a trădat, va mai trăda.

Nu ştiu cum s-au purtat Copos şi Rednic cu Marius Măldărăşanu şi nici nu contează. Mai ales că n-au făcut niciodată caz de randamentul său din ultima vreme în teren. Important e că l-au plătit conform contractului. Dacă nu l-ar fi plătit, abia atunci Măldărăşanu ar fi avut un motiv să iasă din scenă bombănind şi denunţîndu-şi stăpînii. Mulţi fotbalişti de-ai noştri nu par să realizeze faptul că un stagiu îndelungat la un club nu obligă clubul la alte răsplăţi în afara celor contractuale. Sigur, ar fi fost frumos ca plecarea lui Măldărăşanu de la Rapid să se fi lăsat cu un banchet. Frumos, dar nu şi obligatoriu. În ce mă priveşte cred că, la cît ne ţin buzunarele, avem prea multe banchete.Şi apoi, nu văd de ce Copos ar trebui să-i fie recunoscător lui Măldărăşanu şi nu fotbalistul patronului.

Oamenii care pretind recunoştinţă fiindcă şi-au făcut datoria trebuie priviţi cu rezerve. Mai ales cei care sînt la sfîrşitul unei cariere şi s-ar cuveni să suporte ieşirea din scenă cu bărbăţie. La 30 de ani, fotbalistul are vîrsta la care generaţia sa începe cu adevărat viaţa. Din păcate, statutul de vedetă le dă multora sentimentul că societatea le e datoare cu închinăciuni şi aplauze pînă la adînci bătrîneţi şi chiar după obştescul sfîrşit. Am o mare admiraţie pentru decenţa de lord cu care Adrian Ilie a ieşit din scenă. Orice s-ar spune, Măldărăşanu n-are clasa unui Adrian Ilie. Evoluţia lui în teren ţine de un alt fotbal. În cîteva rînduri m-am gîndit că ar trebui să se găsească un om mai îndrăzneţ care să-I spună: Băiete, asta a fost, în curînd ai să-ţi pui ghetele-n cui!

E posibil ca Măldărăşanu să-şi afle la Braşov a doua tinereţe, numai că această a doua tinereţe va însemna un lucru sigur şi anume că persoana care îl va sfătui să abandoneze va fi Răzvan Lucescu.

În sine, ieşirea din scenă a unui sportiv nu-i o dramă. E dramă dacă ea se petrece urît, cu scandal, cu frustrări strigate în gura mare, cu acuze la foştii antrenori şi patroni. E un fapt că lunganii se termină mai repede decît jucătorii de înălţime medie şi cei scunzi. Dacă vrem să spunem situaţiei pe numele ei adevărat, Rapidul i-a mai dat lui Măldărăşanu o şansă după eşecul de la Beşiktaş. Păcat că jucătorul nu face diferenţa dintre şansă şi obligaţie.

Comentarii (20)Adaugă comentariu

Comentează