Intrarea pe uşa din faţă, ieşirea prin spate
Fotbalul, ca şi presa, e o lume închisă. Şi pentru că e închisă, e bine să laşi loc de bună ziua. Nimeni nu-l primeşte cu braţele deschise pe cel care trăncăneşte vrute şi nevrute după o despărţire, indiferent cum s-a […]
Fotbalul, ca şi presa, e o lume închisă. Şi pentru că e închisă, e bine să laşi loc de bună ziua. Nimeni nu-l primeşte cu braţele deschise pe cel care trăncăneşte vrute şi nevrute după o despărţire, indiferent cum s-a întîmplat aceasta. Cine pîrăşte în public o dată o face şi a doua oară. Cine a trădat, va mai trăda.
Nu ştiu cum s-au purtat Copos şi Rednic cu Marius Măldărăşanu şi nici nu contează. Mai ales că n-au făcut niciodată caz de randamentul său din ultima vreme în teren. Important e că l-au plătit conform contractului. Dacă nu l-ar fi plătit, abia atunci Măldărăşanu ar fi avut un motiv să iasă din scenă bombănind şi denunţîndu-şi stăpînii. Mulţi fotbalişti de-ai noştri nu par să realizeze faptul că un stagiu îndelungat la un club nu obligă clubul la alte răsplăţi în afara celor contractuale. Sigur, ar fi fost frumos ca plecarea lui Măldărăşanu de la Rapid să se fi lăsat cu un banchet. Frumos, dar nu şi obligatoriu. În ce mă priveşte cred că, la cît ne ţin buzunarele, avem prea multe banchete.Şi apoi, nu văd de ce Copos ar trebui să-i fie recunoscător lui Măldărăşanu şi nu fotbalistul patronului.
Oamenii care pretind recunoştinţă fiindcă şi-au făcut datoria trebuie priviţi cu rezerve. Mai ales cei care sînt la sfîrşitul unei cariere şi s-ar cuveni să suporte ieşirea din scenă cu bărbăţie. La 30 de ani, fotbalistul are vîrsta la care generaţia sa începe cu adevărat viaţa. Din păcate, statutul de vedetă le dă multora sentimentul că societatea le e datoare cu închinăciuni şi aplauze pînă la adînci bătrîneţi şi chiar după obştescul sfîrşit. Am o mare admiraţie pentru decenţa de lord cu care Adrian Ilie a ieşit din scenă. Orice s-ar spune, Măldărăşanu n-are clasa unui Adrian Ilie. Evoluţia lui în teren ţine de un alt fotbal. În cîteva rînduri m-am gîndit că ar trebui să se găsească un om mai îndrăzneţ care să-I spună: Băiete, asta a fost, în curînd ai să-ţi pui ghetele-n cui!
E posibil ca Măldărăşanu să-şi afle la Braşov a doua tinereţe, numai că această a doua tinereţe va însemna un lucru sigur şi anume că persoana care îl va sfătui să abandoneze va fi Răzvan Lucescu.
În sine, ieşirea din scenă a unui sportiv nu-i o dramă. E dramă dacă ea se petrece urît, cu scandal, cu frustrări strigate în gura mare, cu acuze la foştii antrenori şi patroni. E un fapt că lunganii se termină mai repede decît jucătorii de înălţime medie şi cei scunzi. Dacă vrem să spunem situaţiei pe numele ei adevărat, Rapidul i-a mai dat lui Măldărăşanu o şansă după eşecul de la Beşiktaş. Păcat că jucătorul nu face diferenţa dintre şansă şi obligaţie.