Nu se pricep la fotbalişti!

Cînd oamenii se îmbogăţesc, banii îi fac să ocolească adevărurile incomode. Thereau e un fotbalist de mîna a doua, despre care s-a vorbit de bine în mod exagerat şi care a avut inspiraţia să plece înainte de a fi dat […]

Cînd oamenii se îmbogăţesc, banii îi fac să ocolească adevărurile incomode. Thereau e un fotbalist de mîna a doua, despre care s-a vorbit de bine în mod exagerat şi care a avut inspiraţia să plece înainte de a fi dat afară. Faptul că n-a fost alungat de Gigi Becali a fost considerat un atu profesional. În cazul lui Thereau e valabilă zicala: în ţara orbilor, cel cu un ochi e împărat.

Plecat pe un fond de conflict amînat, Thereau e căutat între coarne ca o soluţie de avarie. Trecînd anul, jucătorul care n-a convins în Belgia beneficiază de ceea ce s-ar putea numi optimismul de panică. În Belgia, Thereau n-a convins deoarece stagiul lui la Steaua în loc să-l ducă în sus, l-a declasat, i-a inoculat ceva din ifosele vedetelor de un sezon, ale rataţilor de elită ai Stelei, l-a românizat în sensul cel mai detestabil al cuvîntului. Faptul că Thereau e solicitat de noii sfetnici de taină ai patronului, Adrian Ilie şi Argăseală, dovedeşte încă o dată că una e priceperea la fotbal şi alta priceperea la fotbalişti.

Toţi jucătorii înregimentaţi cu toptanul la Dinamo şi la Steaua probează o ierarhie greşită a criteriilor în selecţie. Au avut prioritate îngîmfarea tipic bucureşteană, entuziasmul festiv, gălăgia publicitară, minţirea de sine de la sfîrşitul campionatului trecut, calculul negustoresc, iar ce nu a contat deloc sau aproape deloc a fost potenţialul real al sportivului. La noi, după un gol dat de un terminat ca Neaga se cotcodăceşte de parcă atacantul a ouat o planetă, nu un ou. Thereau a fost providenţial cît timp a ţinut norocul Stelei. Cum s-a intrat în zodia celor şapte vaci slabe şi ar fi fost nevoie de o psihologie de luptători, preabineplătiţii Stelei şi ai lui Dinamo deopotrivă s-au mulţumit cu jignirile şi cu trecerea timpului, doar ca să ia banul.

Noi, gazetarii, ne permitem să avem păreri pe banii altora, ceea ce nu-i tocmai corect. Dar cînd nişte oameni de fotbal ne arată cu degetul, sancţionîndu-ne pasămite pentru neprofesionalism, ne luăm libertatea s-o spunem: aruncă aiurea cu banii fiindcă n-au pricepere la oameni. Văd doar ce le convine pe moment. Banii îi fac să ocolească adevărurile incomode. Altfel spus, se poartă ca nişte amatori nimeriţi pe scaune de profesionişti. Au ei treabă cu fotbalul şi cu performanţa veritabilă cît am eu cu negoţul de terenuri din extravilan.